Trebuie sa depasesc starea asta de "trei parale" in care ma afund constient si cu ochii larg deschisi.Daca ma lamentez si ma subestimez nu rezolv nimic: mi-e sila de mila altora si nu cred laudele multora.Si atunci? Lacrimi?S-au uscat si-au reinviat de atatea ori ca a devenit patetic,penibil,dureros de repetitiv!Un leitmotiv...nesimtit.Nu-s de mine multe lucruri;sa zicem,zambetul permanent,pluralul "doi",sufletul impacat cu viata si un sens dat suflului greoi...al lumii.
Sa-mi pictez eu lumea?Cu ce culori?Nu merge,domne', asa!S-a imprastiat in alb-negru gandul peste tot ce misca si simt in ritm alert cum schimba sentimentul in obscur dupa bunul plac!Ce drac!Cum pacalesc pe toti,e catastrofal...Ei vad "ceva",eu vad "altceva",si undeva la mijloc ne intalnim intr-un acord fals!
Dati-mi putere sa infrunt un demon ce-n mine s-a infiltrat!E ca ciuma,izbucneste in plagi extinse si negre pe un suflet micsorat de marea teama,de albastra cerneala,de grasa dilema existentiala!
Auziti voi rasul,dar tipatul din spatele lui?!Ciuciu...Fiinta "perfect" compusa la exterior,creatura turbata de furie si nebunie la interior-nu va place,o lasati in cusca,dar intr-o zi o sa va muste!O sa doara,o sa va doara,cat o sa va doara...ea o sa turbeze,o sa-si linga ranile cu venin si o sa plece departe,in desert sau intr-un oras vecin...
Am nevoie de un antidot!Ceva care sa catalizeze factorul "EU" brutal de sincer din mine.Un cantec.O floare.O bucata rezolvata din "Marele Tot"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu