Mi-e frig...

 

A venit frigul,cat de trista pare

imaginea ta pe geamul de la 

intrare!

Ti-au furat papadiile de gheata vorbele,

ti-au albastrit imaginea,

e mult mai searbada acum 

conversatia!

Aburii sangelui de strugure,

in loc sa desfaca nodul

gros al limbii tale,

il intarata si mai tare:

ti-s buzele lacasuri sfinte,

neapatrunse de fii ai mintii

dezlantuiti!

Sunt dezolata.Vorbesc unui perete ambulant,

cu puls si ochi caprui ce scanteia

doar prin intermediul unui foc viu

ce se reflecta in ei;

te ador,mi-s martori si sfintii,si demonii,

dar propria imbratisare 

nu-i o viabila consolare!

Mi-e frig...

Dorm in fiecare noapte

langa un om de zapada mobil...