A venit!A venit! A venit! A venit zapada pentru mine,pentru sufletul meu ce se perpelea in focurile unei torturi mentale de sezon,pentru ca egoul meu nemasurat sa se stinga in puritatea si frigul din ea.Daca astazi as fi avut imbratisarea cat bolta cereasca,as fi cuprins fiecare balerina alba ratacita din vazduh si i-as fi soptit un aburit:"Multumesc!".Am ras cu toata inima cuprinsa de un cantec surd,asa cum n-am mai facut-o din copilarie,incropind bulgari dintr-o mana-doua de "material".Am zambit simtind atingerea,mirosul,ba bine si gustul acestui covor natural ce se asterne ca un puzzle autonom peste tot si toate,peste noi toti,croind calea luminoasa catre noapte.M-am bucurat ca traiesc acest moment in timp...Eu!M-am bucurat!Ca traiesc!
Am intrat deja in starea aceea in care nu prea mai conteaza nimic decat spiritul in care te afunda inconstient clipa,caldura ce-ti sterge ca o pensula vindecatoare roseata mainilor "bocna" si izul copt,rumen,delicios de sarbatoare,cu toate ca asteptarea e mult mai ispititoare decat evenimentul in sine.
Vreau sa ma bucur de iarna asta ca niciodata pana acum.Sa facem totul ca la carte!Ca in cartea cu povesti nemuritoare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu