Stii tu oare,cititorule,cum se face o poezie?
Pai...Uite asa!
Iei o bucatica din tine,
O pui pe masa,
O maruntesti si-o torturezi abil
Pana cand scanceste,cauta alinare,
Sangereaza cuvinte subtil.
Tu atunci tai o gaura perfect rotunda in lemnul lustruit,
Sub vorbe-
Simulezi infinitul,asta le urneste,in caz ca nu te-ai prins!-
Si-ntr-un bol de portelan capturezi
Cascada emotionala ce-ai desprins
Din nimic.
Uneori te straduiesti sa o pornesti,
Alteori e cel mai natural fenomen;
Fii pe pace,se ocupa altii minutios de el...
Procesul nu-i gata,munca abia s-a urnit!
Intr-o tava cu gratii de curcubeu
Modelezi forme fel de fel
In imagini,sunete,simturi deranjate,
Orice sa placa publicului.
De-i doar pentru tine,lasa adancurile sufletului
A razbate!
Pasta-i naravasa,literele e musai sa fie stavilite-
Asa ca-ti umezesti ochii si incerci sa indupleci
Intortochiatele cuvinte...
Sensibile din fire,se aduna rand pe rand
Intr-o silueta ideala
A sentimentului profund.
Se lasa apoi la cuptor,o ora,doua,trei,
O viata de om sau o secunda-
Depinde de...ceva...De tot.
Gata!
Comedia s-a-nchegat-
Ne-nfruptam cu totii din ea,mestecam cu lacomie,
Scuipand resturi literare intr-un servet sau savurand lent cu mentale papile;
Nu ne dam noi seama oare,cititorule,
Ca in gura mintii noastre zace
O bucata dintr-un om?!
Azi mi-am dat seama cata fericire zace in ironie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu