Nu esti ca mine.
Nu sunt ca tine.
Si,
totusi,
suntem la fel.
Compusi din aceeasi materie ticaitoare,
scobita de puteri in fata lui,
a timpului ce trece si drege fara sa cunoasca
inceput,
sfarsit,
capatai.
Ne e teama de propria umbra
ce se schimba de la an la an
fara aviz,
sau ne luam cu mainile de cap
cand auzim
tic-tac,
tic-tac,
in noapte,tarziu...
Vedem prin geamul stramb al camerei
aceleasi stele-
pulbere de zahar aruncata
pe Calea Lactee
pentru a fi admirata
de priviri stinghere,
priviri
ce tresalta simtind instinctiv
cum nisipul se scurge...
Preparam fantezii,
inghitim iluzii,
nastem planuri complicate
de cucerire a lumii
din aripa calda a
propriului pat,
la capatul caruia troneaza
si linia de start,si sfarsitul-
si bateriile nu-i tac!
Esti ca mine.
Sunt ca tine.
Si,
totusi,
nu suntem la fel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu