Quicksand

intre noi doi si iubire 

s-a ridicat un baraj de egoism

impermeabil si rigid-

sa-l daram?inevitabil,te ranesc...

sa-l las in voie?nu ne-ar da pace in veci...

traversez aiurita zebra ce leaga 

gura mea de urechile tale,

dar ea-mi fuge de sub picioare,

ma lasa prada unei strazi hapsane,

si fiecare pietricica ma doare...

am gasit pe camasa ta cea alba

o pata diforma de gem-

sa fie de capsuni?de caise?

de vremuri cand eram un intreg?

totusi,are un parfum aparte,

ceva ce aduce a incredere

si-a ploaie...

iti spun ca te doresc,

insa vorbele mele se pierd

in nisipurile miscatore
ce domina

terenul dintre imaginar si real.
te vreau atat de mult,
incat te pierd cu fiecare secunda
lichida
din noapte.
ce risipa,ce risipa...