Implinim 2 ani,eu si istoria-mi scrisa.Mai virtual,mai pe hartie ingalbenita,mai la spatele carui caiet se nimereste,ea ramane consemnata.Pe ceva.In cineva.Definitia imi pare relativa.
Cliseu sau nu,chiar inseamna ceva pentru mine acest "jurnal intim tradus publicului larg".Imi arata schimbarea,faptul ca m-am maturizat din toate punctele de vedere,chiar ofera putina semnificatie timpului grabit.Fie ca scriu despre un tablou,o durere de cap,sau despre implozia sufletului,scriu.Ma exprim.Dau o voce proprie cuvintelor care au ramas mute.
In general,fac rezumatul experientelor recente in orele cand Luna e pe cer.Trebuie sa procesez,sa inteleg ce (mi) se intampla,sensul nonsensului.Uneori,dimpotriva,"vars" toata emotia dintr-o singura rasuflare,ca si cum mi-ar fi teama sa nu pierd brutalitatea din spatele mastii de portelan.Depinde-azi rad,maine plang,n-am pretentii de stabilitate.Nu regret nimic,totusi.Viata mea,corpul meu,spiritul meu,le exploatez intr-un amalgam unic pana cand cade cortina.Cui nu-i place,sa intoarca privirea.
Eram micuta,speriata,inca imi mai pasa.Acum 2 ani,inca imi mai pasa...
Straini,prieteni,"prieteni" si restul,asta e putin din mine.Rupta,descusuta,daruita cu fundita,cum vreti sa o luati.Fie ma arata vulnerabila,fie imi da impresia ca nu sunt inutila,ca pot crea ceva mai presus de efemeritate.Oricum,va multumesc.Stiti voi de ce.
In fond,suntem cu totii porumbei calatori.
2 comentarii:
2 ani? multi inainte draga mea..si sa auzim numai de bine
multumesc,la fel :)
Trimiteți un comentariu