Ai simtit vreodata ca faci ceva doar de dragul de a-l face?Ca nu-ti pasa de rezultatul actiunilor tale?Ca nu poti sa mai traiesti satisfactia unui lucru implinit? Ca nu mai poti?
Bun venit in lumea mea!Nu te aseza intr-un loc prea confortabil,oricum n-ai avea unde!Ma simt atat de ipocrita si nesimtita,dar cutitul lui Iona pare mult prea ispititor zilele acestea...
Ma doare carnea si sentimentul se propaga in toti nervii.Toate emotiile mi s-au intors pe dos.M-a cuprins o ura nevrotica,mai rea ca orice gripa sau ciuma.Vreau sa sparg ceva,sa bat un om inocent,sa tip pana mi se sparg plamanii.Sunt un mecanism stricat dincolo de orice speranta.O sa innebunesc in curand.
Cum sa te comporti fata de niste oameni draguti cand tu te vezi un monstru in piele de om?Cum sa spui "Multumesc!" daca iti auzi inima frangandu-se sub greutatea propriei incertitudini?Cum sa cresti daca nu vrei?
Imi musc mana si trag de lacrimi sa curga in sens invers,desi efortul ramane vesnic in zadar.Scrisa,povestea devine vulgara si comuna.Traita,depaseste intensitatea oricarei calamitati.Nescrisa,se pierde si se transforma in amintirea unui alt om.
Pana la urma,cu totii suntem simplu ingrasamant de plante cu constiinta temporara.
2 comentarii:
Aproape că te invidiez pentru complexitatea cu care ai gândit acest post. Jos pălăria!
multumesc din suflet pentru aceste cuvinte frumoase! :)
Trimiteți un comentariu