Green cats

As vrea sa nu mai plec.Sa nu mai fug.Sa uit bagajele prin casa si sa ma bucur intr-adevar de duminica plicticoasa.Nu tu debandada,nu tu stres inutil.

Sa picteze frate-miu fructe de toamna langa mine si pisica gri sa rontaie linistita un biscuite in poala.Sa ma bucur de o cana mare cu vin fiert.Sa-l tund pe tati in gradina,razand si vorbind de toate prostiile lumii.Sa ascult muzica in patul meu,cu volumul dat la maxim si cu aroma de cafea venind dinspre birou.Sa ma certe mamaia ca iar n-am papuci in picioare si eu s-o sarut pe obraz.Sa ma impiedic de zece mii de lucuri cotrobaind prin casa.Sa ma pupe mama pe frunte si sa ma cheme la masa.Sa simt ca sunt acasa,printre oameni care ma iubesc si pe care-i iubesc mai mult decat propria-mi fiinta.

"Ce mi-a trebuit mie,Doamne,facultate?".Sincer,nu stiu.Pe romaneste,m-am aruncat ca gaina in gramada.Inteleg,nu puteam sa raman,sa stagnez,dar...tot nu-mi place.Mi-e groaza de tren din ce in ce mai mult,singurele lucruri in chip de consolare fiind un hanorac "patat" cu pisicute verzi si-o carte faina in mana.

Pe bune,nu credeam c-o sa ajung sa fac atatea,de la drumuri pana la lucruri.Intr-un fel,sunt mandra de mine si nu prea.Nu stiu,ma simt straina,straina de mine si de ceilalti,de spiritul pasionat si infometat care pare ca s-a dizolvat in marea nebunie a "marelui oras".Clar,am suflet de taranca,trebuie sa simt pamant sub picioare,nu asfalt.Sunt un hibrid neadaptat si-o fata cu vesnicul calendar pe buze: cinci pentru doua!Ah,zambete crispate,ce bine mascati plansul!Pana si oboseala mi se pare acum o nascocire pagana...

As vrea sa nu mai plec.