Am visat ca murisem si,din nou,nu-mi pasa- nu cred ca am mai experimentat starea asta de serenitate vreodata in viata.
Cafea murdara,marker roz,tus pe podul palmei-un "vis" matinal devenit realitate.
Prea multe cuvinte straine vor sa-mi intre in cap si eu ma incapatanez sa le inchid geamurile si portile,desi n-ar trebui deloc sa fac asta.
Ma bantuie o melodie cu franturi de dantela fosforescenta,fuste scurte in padure si sange peste vanatai.
Metrou aglomerat+oameni frumosi=un "eu" tare frustrat si trist si resemnat.
Pune-ma in centrul atentiei si ma afunzi intr-o gaura neagra din care n-am invatat inca sa ies fara arsuri crude.
In capul meu locuieste o floare care se deschide dureros in cele mai inoportune momente.
Cateodata,Iadul este mai pamantesc decat am crede.
Nu credeam ca o sa mai vad lumina azi.
Sunt indragostita de umanitate intr-un fel bizar si mi-e dor de pescarusii de la geam.
Fetis cu muzica in franceza.
Ce mai conteaza acum?
Nimic...
Nu credeam ca o sa mai vad lumina azi.
Sunt indragostita de umanitate intr-un fel bizar si mi-e dor de pescarusii de la geam.
Fetis cu muzica in franceza.
Ce mai conteaza acum?
Nimic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu