Imi vine sa-mi ucid alarma.
Cel mai frumos moment al zilei mele este cafeaua de dimineata si asta e un lucru tare trist.
Mi s-a luat de invatat,mi s-a luat de stres,mi s-a luat de tot.
Desigur,eu ma duc sa platesc caminul in ultimele haine de pe pamant si atunci apar toti baietii frumosi.
Linistea si singuratatea ma scot efectiv din minti.
Nu stiu,ma simt in mijlocul tuturor lucrurilor,ca intr-o menghina pe care n-am cerut-o niciodata si din care nu stiu cum sa ies nevatamata.
Daca voi continua sa mananc in ritmul de fata,atunci sigur nu voi mai putea iesi pe usa.
Pregatirile de ultim moment sunt inutile intelectual,insa absolut necesare psihologic.
Ori sunt geniala,ori sunt idioata-nu exista cale de mijloc la mine.
Drumul de la Romana pana la Universitate e simpatic atunci cand scapi de griji si miroase a primavara.
Sunt obosita,sunt mult prea obosita ca sa-mi mai pese.
Viata m-a luat brusc pe nepregatite.
Trebuie sa dorm putin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu