13:26
Sunt in tren si de-abia acum realizez ca eu chiar nu stiu ce o sa fac cu viata asta a mea.Nu stiu deloc si asta ma sperie.Nu stiu deloc si asta ma lasa rece.Nu stiu deloc.
Toti cei din jurul meu au un plan (sau,cel putin,dau impresia ca au),insa eu...Eu supravietuiesc emotional de pe o zi pe alta.
Mi-e greu sa vreau ceva "maret"-de ce?Pentru ca ii inteleg inutilitatea.Pe de alta parte,mi-e frica sa nu ajung la concluzia ca a fost cea mai valoroasa inutilitate din lume.
Sunt ingrozita pana in maduva oaselor de ceva fara nume si as vrea sa-mi imbratiseze cineva sufletul.Sa-mi stinga cineva lumina din cap,sa dorm si eu putin in gand,sa-mi revin.
Ma uit pe geam si vad ploaia intinsa peste Targoviste.Ma asteapta inca un drum lung si umed.Imi vine sa ma bat singura cand intru in stari de genul,dar stiu ca n-au leac,poate doar o ameliorare:cafea cu lapte ,bucataria mica,ei.Cu toate aceastea,ceva-mi picteaza fata-n negru.
S-a rupt prima coarda.
Toti cei din jurul meu au un plan (sau,cel putin,dau impresia ca au),insa eu...Eu supravietuiesc emotional de pe o zi pe alta.
Mi-e greu sa vreau ceva "maret"-de ce?Pentru ca ii inteleg inutilitatea.Pe de alta parte,mi-e frica sa nu ajung la concluzia ca a fost cea mai valoroasa inutilitate din lume.
Sunt ingrozita pana in maduva oaselor de ceva fara nume si as vrea sa-mi imbratiseze cineva sufletul.Sa-mi stinga cineva lumina din cap,sa dorm si eu putin in gand,sa-mi revin.
Ma uit pe geam si vad ploaia intinsa peste Targoviste.Ma asteapta inca un drum lung si umed.Imi vine sa ma bat singura cand intru in stari de genul,dar stiu ca n-au leac,poate doar o ameliorare:cafea cu lapte ,bucataria mica,ei.Cu toate aceastea,ceva-mi picteaza fata-n negru.
S-a rupt prima coarda.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu