Alarma parca ma trezeste din morti,nu din somn.
Aceeasi voce innabusita,aceleasi chipuri obosite,acelasi gand de inutilitate cosmica.
Daca mi-as putea petrece toata viata intr-o biblioteca,as fi cea mai fericita.
Stim doar strictul necesar,insa am uitat sa cunoastem sensul de dincolo de cuvinte-tipic.
Mi-e cald,mi-e rau,ma agat de bluza cu margele albastre ca de o geamandura pe uscat,iar senzatia de greata nu ma ajuta cu nimic.
Baietii pe care ii indragesc ma fac sa ma simt penibil fara niciun gest care sa ii tradeze.
Prietenii "perversi" si plimbarile cat o statie de metrou mai salveaza cateodata situatia.
Mi-am patat maieul alb cu somn si lene.
De ce se incapataneaza cei pe care ii iubim sa intineze acest sentiment tocmai cand avem cel mai mult nevoie de ei?
S-a suparat pana si cerul pe noi.
Ras nocturn,foi manjite de creion,cuvinte aproape goale-tablou tras la indigo.
Astazi a fost o zi cafenie si bizara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu