Cold shivers

Cateva ore de somn nu inseamna nimic in fata unei raceli ce creste precum un val amenintator.
Unde sunt zilele in care beam o cafea de placere si nu din nevoie?
Sunt momente in care ma mir singura ca nu crapa oglinda vazandu-ma.
Aceeasi sala,acelasi loc,alta poveste.
Ca o soparla carliontata,fur bucati de soare si le ascund in solzii de sub pulover.
Ma doar spatele,mi se macina oasele unele de altele,iar orele parca mai mult ma indeparteaza de casa.
Ori arat pe jumatate moarta,ori chiar spun lucruri semi-inteligente: altfel nu-mi explic miezul acestei zile.
Frisoanele ma transforma intr-o fiinta muzicala enervanta.
Doamne,de ce ai lasat oameni batuti in cap pe acest pamant,de ce,oare de ce?!
Nu stiu cum am ajuns la metrou,in maxi sau acasa,insa stiu ca am trecut printr-un pachet de servetele,cateva lacrimi incandescente si o experienta (aproape) extrasenzoriala.
Mancare facuta de mama (2 portii,va rog!),cateva pastile,pisicute calde pe piept-nu,nu ma simt mai bine,dar ma simt mai bine.
Dupa o saptamana de citit carti interminabile,merit sa recuperez si eu un catraliard de seriale,nu-i asa?
Cafea cu lapte,bomboane cu cafea,cafea pe desktop.
Ma retrag devreme si presimt o noapte zbuciumata,chiar zdruncinata,rau.
Ma mir si ma inchin ca am supravietuit zilei de astazi.