Sunt ore dulci si scurte in toata leneveala lor si nu te mai saturi de ele.Provoaca dependenta,la fel ca vata de zahar si saruturile.Si de ce le-ai parasi de bunavoie?
Sunt ore in care nectarul negru are mai multe mistere de dezvaluit,coconul trupului se incolaceste in sine,Universul se concentreaza intr-un singur minut scos din toate ceasurile lumii.Sunt ore languroase si senzuale,croite pe coapsa unei femei brune si pe apusul unei veri in care am cules amintirile ca pe poame.Sunt ore in care pisicile torc pufos in timp ce dorm pe calorifer,iar patul nu are niciun arc meschin sa-mi tulbure geografia oaselor.
Paradisul meu e rustic si lipsit de podoabe,suficient de ascuns incat sa nu fure ochii nimanui.In mod ironic,nu pacatele m-au facut sa cad in "Infern",ci dorinta de "mai bine".Poate aici s-a produs caderea:am tanjit dupa binele meu prin binele altora,o scapare psihologica de neiertat...
Sunt ore pe care nici nu-mi doresc sa le recastig cumva,secunde de miere lenta si minte impacata.Sunt ore in care orice cearta isi pierde fierea in virtutea a ceea ce ar putea fi in loc.Sunt ore pe care le iubesc din toata inima mea de "inca copil".
Sunt ore in care aparenta nimicului inseamna ceva mai mult decat "nimic".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu