Snow covers even the soul

Fecioara imaculata aducea ofrandele pe o tava grandioasa, de argint neted,pe cand faldurile rochiei ii copiau fiecare miscare blanda.Pamantul ii devenise supus,aerul inmiresmat confident,flacara miilor de lumanarilor alinare.Viata ei avea doar un sigur curs predeterminat,acela si numai acela...Ii era greu sa distorsioneze realitatea si s-o muleze dupa o minte necoapta,necalita de experienta.La auzul zgomotului acela demonic scapa tava,care parea acum o progenitura sonora a creatorului-zgariat de metal scurt,strident,rau-prevestitor.Unicul gand posibil se transfigurase intr-o intrebare aparent banala:"De ce eu...?".Brusc,cei 12 barbati intrara in sacrul templu cu armuri grele si ura in ochii bulbucati.Era o prada extrem de usoara,o dorinta incarnata.Dar ei erau prea manati de setea aceea incontrolabila,pulsanda,calda...Tipul continua sa alerge,fara a privi macar o secunda in urma.Asa cum trebuie sa fie...Pasii lor se indepartau,lasand in urma scena dramei inutile.Albul fusese posedat de un rosu orbitor-nu sangera o fiinta,sangera un trandafir uman.Ramura molesita de lichid infierbantat se intalni cu lacrima limpede pe peretele obrazului,formand un apus marin al tragicului existential.Cu ultima rasuflare potolita,se adresa cerului neintinat din care erau modelati insasi ochii ei:"Iarta-i,unicul lor pacat e acela de a fi oameni..."
Nu mai am energie ca sa mai protestez,asa ca am sa las hoardele infuriate sa treaca peste mine fara sa opun cea mai mica rezistenta.Cine sunt dusmanii?Cuvintele.Vorbele.Necugetarile.Nici macar nu sunt dusmani,sunt fetusi nedezvoltati al unor sentimente brute si impulsiv refulate.Nu vreau sa-mi caut scuze,insa prea mult timp am suportat ranile picioarelor imaginare ce au trecut peste mine fara consideratie sau recunostinta.Nu am alura de martir,desi,uneori,unii ma confunda cu asa ceva.Sunt un om care,in esenta,nu are instinctul de conservare pus pe frecventa normalitatii:mai intai ceilalti,apoi eu.Credeti-ma,daca as fi putut,butonul s-ar fi aflat demult pe "off".Dar nu am cum.E imprimat pe fiecare celula,ca un cod de bare ce ma defineste si separa de multime.Dar,avand in considerare natura mea,s-ar putea sa auziti la un moment dat "snap"!Asta e sunetul corzii ce a fost prea mult intinsa si acum a cedat...And that,my friends,it's not a very pleasant sight to see...
A nins!Daca la inceput m-a scarbit gestul asemanator unei tachinari divine,am vazut cat de primitor poate deveni insasi frigul,daca este infratit cu zambete calde,sincere,ideea ca cineva poate nu va uita numele tau nici macar in desert,si daruirea une ciocolate calde.Daca ziua incepe (aproape) frumos,inevitabil un fenomen exterior va conduce spre cutremurul spiritual.Mi s-au furat obiecte de pret:somnul,ratiunea,calmul,pseudofericirea,maruntisurile vietii.Sper din tot sufletul sa nu le declar niciodata nule.Tese iar panze insecta iluziei,desi ma straduiesc sa o infometez.Ne e frica de brutalitatea simplitatii,asa ca ne ascundem dupa complicatul recomfortant.Doamna,doamna,ati uitat sa va luati restul-niste amintiri nu costa chiar atat...

Un borcan cu somnifere

Desfacusem borcanul transparent de somnifere si indesasem lacom mana dupa progeniturile albe ce zaceau in interiorul sau.Erau atat de lucioase,de netede,de perfecte...In efervescenta miscarii,cateva scapara de cusca pulsanda si lovira podeaua scorojita.Pac!pac!pac!Marcau lemnul precum niste unghii din fier necrutator.Atunci puteai sa le auzi taria substantei,chiar inainte de a-i simti aroma odihnitoare.Le priveam asa,adunate intr-un manunchi solemn,si imi gaseam milioane motive sa le arunc direct pe geam,in zapada laptoasa de afara.Dar oricat de mult m-as fi straduit,mesajul clipocea necontenit-"trebuie sa recuperezi tot ce ai pierdut,trebuie...".Exact ca printr-un vis ce se inrudea mai degraba cu un cosmar,au disparut si ne-am contopit printr-o felie de timp si efort muscular.Ma asteptam sa simt efectul rapid,insa el ma tachina,incerca sa vada cat de mult se mai poate intinde coarda.Si,totusi,mi se impregnase un gust ciudat...Semana a...A zahar!Nu!Cineva le schimbase cu bombonane!Just my luck...Sau le metamorfozase insasi mintea mea?Weird...
Nu sunt adepta "plansului de mila"-de cate ori am o problema imi rezerv o clipa sa ma gandesc la problemele altora,ce poate depasesc semnificatia si intensitatea alor mele fara discutie.Asta nu ma face sa ma simt mai bine,dimpotriva,insa ma aduc cu picioarele pe pamant cu adevarat.Exista zile cand,indiferent de marea drama umana in care imi joc rolurile predestinate(sau nu),chiar nu pot sa ma amagesc.Pur si smplu!Pierd controlul capacitatii de a ma "educa'' si ma las prada biologicului.Apa si uleiul se separa determinat:spirit si trup in straturi individuale,unite superficial doar de o pelicula comuna,cu tangenta slaba la ambele entitati.Acesta este,pe scurt,sevrajul meu-dupa o cantitate halucinanta de dinamism mai mult sau mai putin dorit,calmarea apelor produce un efect bizar:amortire,discomfort,deprimare...Nu asa imi imaginam eu pacea!Pe de alta parte,in ea n-am incredere-fara zvarcolire niciun progres nu se poate infaptui!"Yeah,I'm a selfish bastard,but at least I'm not alone..."
M-am saturat sa calc prin baltoace si sa ma ud prin tenesii uzati!Cand nu am ce face,desenez pe pereti creaturi din mina de creion.Si cafelei de pe pervaz i s-a facut frig...Mi s-au destramat sosetele din curcubeul verii!Nu exista rimel pentru cate lacrimi am eu.Tortura s-a molesit,dar sta la panda-poate,poate o sa prinda momentul prielnic spre lovi acolo unde doare mai tare.Ti-a batut vreodata inima asa de tare incat ai simtit ca pieptul ti se va desface in momentul acela si o va lasa sa zboare?Eu da!Si nimic nu se compara cu asta!Nici macar culoarea aceea...

Snap!

Un tumult viguros de voci,chipuri,tipuri umane.Un material rece,injosit de atatea picioare murdare la suflet si talpa.Un gand persistent,precum o pata de cafea amara pe o inima de zahar.Un pericol invizibil,ce provoca framantarea copiilor neconceputi si nenascuti al unui trup in sunet continuu.Un ochi mediocru,o gandire ingusta,o viziune inchistata intre patru pereti imaginari de sticla impenetrabila.Un scancet mut al sufletului confruntat cu bariera neintelegerii.Un ceas fara relevanta.Un scaun de lemn neprimitor.O zi precum staniolul unei ciocolate.Fara partea cu ciocolata...
Mi-a citit jurnalul. ... .Psihologic vorbind,acest gest isi are echivalentul in a incarna sufletul asternut material al unei persoane,al lega de un stalp al judecatii ostile si al viola cu o minte externa celei nascatoare a cuvintelor.In acest caz,eu am fost victima.Nu imi pasa cat de dur poate sa sune exprimarea-atata timp cat reflecta brutalitatea sentimentului initial,este ideala.Voi admite faptul cu fiecare ocazie:in aceasta existenta nu ma am decat pe mine sub forma de spirit(corpul este instrumentul,realul scena conventionala).Tinand cont de acest lucru,pentru mine sacrilegiul a insemnat o rupere.Snap!S-a desirat cordonul ombilical ce ma lega de hrana ratiunii,si astfel caderea in gol a fost posibila.M-am simtit atat de vulnerabila,de murdarita,de desconsiderata.Parca mi-ar fi furat cineva nu doar esenta,ci si pamantul de sub picioare.M-am simtit violata mental...Am fost acuzata ca exagerez.Poftim,pentru cateva minute,te las sa-mi probezi pantofii conceptiei personale!Tu ce ai face cand toata baza vietii tale se pune in constiinta si acea concretizare a ei in scris s-ar dezvalui unor ochi ce nu pot trece,cu siguranta,de superficialul cernelii?Ca si cum mintea ta ar fi o femeie,iar femeia ar fi dezbracata in mijlocul pietei publice.Eu nu voi uita asta!S-a tatuat prin arsura de lacrimi pe piele si ma bantuie...
Nu-mi mai vorbiti de iluzia numita "fericire"- va voi rade in fata!Nu am de ce sa ma ascund-sunt cine sunt,iar de mai mult nu am nevoie!Mananc mere acre sa uit de frigul cuibarit in suflet.M-as inveli in fibre de grau spre a putea auzi natura mai bine.Vibreaza universul si eu nu stiu cum sa-l acordez dupa respiratia mea!Nu-mi apartin nici azurul cerului,nici albastrul cerului,nici turcoazul fanteziei.Cat de mult purifica focul pacatele...

Pulseaza,pulseaza,pulseaza...

Sincer,chiar nu ma mai intereseaza cauza-efectul il resimt din plin-eu am nevoie de solutie!Nu te gandesti ca eu am incrustat deja evenimentul pe pielea inghetata,iar acum ma macina dintii consecintei?Oare nu s-a incarnat deja vapaia actiunii,fara ca avortul sa se poata concretiza acum?Nu ma ajuti daca ma condamni si iti reliefezi superioritatea intelectuala.Dimpotriva!Asa ca,in loc sa filtrezi aerul pretios prin vorbe amare,mai bine ai cauta sa scuipi miere,fie ea si artificial creata de gand si suflet.Ia vezi,poti?!
Tot ceea ce sunt nu insemna nimic pentru Univers,raportat in orice sens.In mod ciudat,chestia asta nu ma sperie deloc,ba chiar ma incurajeaza.Adica,in cazul in care maine as da-o masiv "in bara",Pamantul tot s-ar invarti,iarba tot ar creste,ploaia tot in jos ar cadea.Poate sunt cea mai mare ciudata din lume,dar nu doar o data m-am gandit ce s-ar intampla daca maine as muri:cum ar continua viata fara mine,cum ar reactiona exteriorul,cum ar arata patul meu gol,cum s-ar dizolva periuta de dinti,ce forme ar lua norii in dimineata aceea.Si n-am reusit sa creez o imagine cat de cat clara.De ce?Pai nu ma pot incredinta sigurantei proprieie dinamici,ce sa mai zic de cea care nu-mi sta in putere.Nu m-a interesat,totusi,fictiv,unde voi ajunge si sub ce forma(spiritual vorbind).Abia pot tine pasul cu borcanul asta casant pe care il numesc "trup",in care se afla "ceata" prinsa deloc etans,ce sa ma mai leg de un mister absolut!Nu vreau sa mor,dar nici nu ma mai tem de moarte-este o frica pe ce mandra pot spune ca am depasit-o.Nu-mi pot risipi rasuflarile fierbinti numarand ipotetic pe cele ce nu vor mai fi...Nu sunt sub influenta medicamentelor,dar parca se joaca cineva cu mine si ma trage de toate sforile gresite.Sa aprinda cineva intunericul,in camera asta e mult prea multa lumina!Nu pot sa ma vad,ma orbeste...
Pulseaza,pulseaza,pulseaza...Pulseaza o vena ce ar trebuie sa stea cuminte,insa se incapataneaza sa-mi arate cat de repede ma poate descompune in puzzle-ul primordial.Daca ea crede ca am sa cedez,mai bine si-ar potoli sangele zelos.I'm not going down without a fight!
Noi nu ne drogam cu mentosan!Fiica aburinda a cafelei adera la arcul transparent al ochelarilor,stricand realitatea in mai bine.Mestecand iluziile,am realizat acreala ascunsa sub paravanul dulcelui perfid.Demonstreaza-mi cata rautate ai in tine,ca sa-ti demonstrez cat pot sa indur(si pot mult,caci am exercitiu!).Nu ma incred in ziua de maine. Dragul meu,ti se destrama camasa de pacate!

Was it a dream?

Am imbracat de curand o stare atat de bizara incat am senzatia ca trebuie sa ma privesc de doua ori in oglinda inainte sa plec din raza ei de actiune.Doar asa,ca sa verific...Sa verific pulpa ce zace dincolo de exteriorul spoit in mii de minciuni si aparente,sa vad daca a ei consistenta nu s-a lichefiat peste noapte.Cred ca asa se simt vazele,bolurile,paharele.Si criminalii.Indraznesc sa o spun?Ma simt aproape...fericita!Ce paradox!
De cate ori imi pica in mana un album de fotografii nu pot sa ma abtin sa nu ma intreb:a fost un vis?Au existat acele momente cu adevarat?Daca da,mai pot sa le redau prospetimea doar printr-un obiect fragil?Daca nu,sunt eu oare nebuna?Raspunsuri:nu si da(in aceasta ordine).Mi-e foarte greu sa disting firul concretului de cel al imaginarului,dat fiind ca viata mea se constituie dintr-o fuziune deplina a lor.Desi senzorii din capul meu clipocesc la vederea simbolurilor colorate,lucioase,tot se strecoara semnele intrebarii.Problema cea mare e alta:exista realitatea?Are o definitie sigura?E universal valabila?Framantarea asta o sa ma distruga...Dar macar oimperiul meu o sa cada glorios!
Ganduri acre,visine albastre,asteptari casante,ochi din ciocolata alba,foc inghetat,lumini amare,suvite din nisip calit,nasturi imbracati in deziluzii,rochii mancate de fluturi negri-reteta dezastrului ideal!

Cu umbrela pe sub zapada

De zapada vreau sa ma fereasca o umbrela!Daca in torentul boabelor lichide vreau sa fiu descoperita in trup si suflet,de painea sfanta si inghetata a cerului ma tem.Nu-mi plac gandacii electrici pe ochi,pe gat,pe buze.Au gust de valiza mucegaita uneori,de dragoste neimplinita alteori,insa mereu sfarsesc prin a se transforma in sinucigasi lichizi.Vreau o umbrela calda,cu voce calda,cu mana calda...
Azi chiar nu pot sa filozofez.Nu am starea necesara pentru a ma putea dedica literelor.Azi nu!In schimb,vreau sa impartasesc un citat ce nu are nevoie de absolut nicio explicatie daca este trimis inimii prin ratiune,si nu ratiunii prin lucrul natural al inimii:

"Inteligenţa unui individ se măsoară în cantitatea de incertitudini pe care e capabil să le suporte."
Immanuel Kant
Doamne,e incredibil cat de mult pot intelege si aprecia aceste (aparent) simple vorbe!Ma sperie,sincer...
Trecerea de pietoni era nivelata de alte zeci de perechi de bocanci imblaniti,tenesi tociti,talpi goale.Succesiunea de culori ale semaforului devenise aproape enervanta.Corpurile din ce in ce mai compacte isi furau involuntar rasuflarile,filtrand aerul prin plamani otraviti,puri,cenusii.Poate cea mai indiferenta inmormantare pe care am putut-o trai.Si am,din pacate,un numar in urma.Figuri nu triste ori indurerate,ci maniate, gata sa atace orice alta fiinta vie,chiar demonice.E pentru prima oara cand nu am simtit ca mi se strange si micsoreaza pulsul.E pentru prima oara cand nu am simtit compasiune.E pentru prima oara cand am raspuns interior insultei ilogice.Acum exista un precedent.E...altfel.

Mos Nicolae sucks!Big time!

Asta e o nedreptate!Cum sa-mi ceri sa nu mai gandesc?Sa nu-mi mai framant carnea si spiritul pentru lucruri ce par imposibile si inutile exteriorului,insa esentiale eului definitor?Sa nu mai fiu "EU",cu majuscule,sa fiu "eu" scris cu litere mici,un "eu" sub standard si insignifiant,un "eu" perfect mulat maselor?Sa tac,atunci cand vreau sa tip din radacina plamanilor,sa scuip tot ciulinii si florile conceptiei mele crude,neprelucrate,sa stiu ca si altcineva ma poate auzi,nu doar ecoul din propriile urechi?Sa stau cu mainile in san?Sa aprob guma mestecata pana la epuizare a societatii?Du-te ma de aici....N-ai sa vezi!
Mos Nicolae sucks!Adica,drept vorbind,acest simbol iubit al copilariei nu mi-a facut nimic,ba chiar m-a indulcit cu niste mult dorite reprezentante ale glicemiei peste orice limita umana(suuuper=P~).Ceea ce m-a terminat a fost ziua in sine,si asta din cauza a 3 motive mari si late:
1.Comparatie:
Dimineata de 6 decembrie la 7 ani:zapada moale si lucioasa batand la geam,un frig dulce raspandindu-se prin aerul purificat,mirosul caldurii molatice reflectata de casa insufletita brusc,bucuria si surpriza sincera manifestata la vederea cadourilor din ghetute,senzatia de plutire si(incredibil!) fericire ce ma imbraca pana sa pun capul pe perna.A,si atunci chiar credeam in Mosu'.
Dimineata de 6 decembrie la 16 ani:fata mahnita si dezbracata de zapada a cimentului mult prea tocit al curtii,un frig scarbos,trist strecurandu-se misel prin orice crapatura imaginabila,o atmosfera banala,dezinteresata,patetica desfasurandu-se-n camin,nicio reactie la golirea cizmelor(inca) puse pe hol.A,si acum CHIAR nu mai cred in Mosu'...
2.Sa invat.Asta am stat eu toata ziua sa fac.SA INVAT!Am schimbat "enshpe' " mii de pozitii,am sucit caietele pe toate partile,ajunsesem sa ma injur singura,cu voce tare.Dar,asezandu-ma pe parchetul murdar,am privit fix spre peretele gol,limoniu,neregulat,si m-am intrebat:asta o sa tin eu minte peste ani?Atunci cand va trebui sa fac marea socoteala a vietii mele,asta voi putea eu adauga?Merita oare efortul?Nu contest valoarea educatiei-dar cu de-a sila?Va echivala timpul petrecut "imbuiband" mintea scolara cu cel utilizat in favoarea construirii spiritului?Niciodata nu voi avea ipocrizia sa afirm ca "viata e scurta",insa simt din ce in ce mai mult intesitatea unei voci care spune:"Il pierzi,se scurge,il pierzi...".Cu siguranta ca nu-mi doresc un viitor mediocru,dar destinul nu tine numai de reactiile mele.Si,daca arhitectura drumului din mintea mea nu va corespunde cu realitatea,ma voi mai putea eu privii impacata in oglinda?
3.Tortura organismului este limitata in tarie,nelimitata in consistenta duratei.Seamana putin cu cea simbolic intitulata "picatura chinezeasca".Inteleg ce trebuie sa fac,insa aman prosteste.Va reprezenta adevarul o caramida prea grea?Nu stiu cat de curand voi afla...Poate sunt eu paranoica,poate nu...Durerea are si avantajele ei,totusi:intregul se dezvaluie in limpezimea sa deplina,toleranta se consolideaza,esecul se indulceste.No pain,no gain!
Si inca n-au venit cu sarbatorile cele mari!O sa fie un sfarsit de an tare greu...

In uraganul acela de voci haotice doar muzica lui se distingea clar.Timbrul reverbera in fiecare muschi transformat in coarda de metal subtire,iar caldura se nastea sufocanta.Vorbele atingeau fiecare nerv,fiecare bucata de piele,fiecare centimetru de ratiune.Mirosea a libertate,gustul de cafea reinviase,peisajul se mula conturului ochilor senini.O dependenta de necrezut,de neparasit,de neprigonit...

Rebut social

Niciodata nu voi putea sa ma desprind de mine insami,sa judec exteriorul lipsita de plasa sigurantei sentimentelor.Nicio ketamina a filozofiei nu va putea sa glorifice pe deplin experienta extracorporala,precum nicio otrava nu va reusi sa suprime spiritul vulcanic in expansiune.Sa stiu ca impotriva mea comploteaza universul,ca norii doar pe mine ma haituiesc fara incetare,ca durerea e inca un tatuaj nevazut pe coapsa mea si doar a mea,tot n-as razbate.Cazand in genunchi,in fata ferestrei deschise spre etern,manata doar de pulsul ingrosat si lumina transparenta,voi cere sfatul unui prizonier fraged captiv intre coaste-inima.So help me God!
Laptele fierbinte are efecte destul de bizare asupra mea.Iata-i pruncul plasmuit la miezul noptii,sub privirile curioase ale unui bec mult prea zelos,unde muzele nocture nu s-au sfiit a-si arata trupurile imateriale dezgolite:


Rebut social

Furia lui e parazitul solemn:
Suge din el ca un ciorchine din lemn
Sufla spre chipu-i margele polen
Si-apoi se refugiaza.

Priveste bolta carbunelui nascatoare:
In reciclarea durerii gaseste-alinare
Stiind ca atunci ea rareori moare
Si-apoi se calmeaza.

Izvorul de ritm se stinge extrem:
Pe covorul tocit ramuri de sange-n tandem
Se scutura de palose in tipat si-ndemn
Si-apoi se jeleste urechea.

Lichidul taios sfideaza paharul:
In cusca de sticla isi tortureaza amarul,
Pe buze uscate ataca vulgarul,
Si-apoi se faleste.

Rege amortit in paloarea dezolantului:
Predica declinul Raiului,vomita spurcatura Iadului,
De pe munte savureaza triumful masculinului,
Si-apoi se culca.

Regina-l contempla alene:
Merita surghiunul o astfel de tradare?
Sarutarea pretuieste cat ocaua de ierate?
Si-apoi...aici nu e amor!

Conceptul:scena unei betii privita din perspective multiple.Inspiratia:totul.Simboluri:la discretia cititorilor.

Frigul ma face inevitabil sa plang.Dar cand sunt in coconul propriului camin,in paltonul caldurii aerate,atunci de ce mai apar margele lichide?De parca nu as stii raspunsul...Avea miros de fum,si asta ii intregea fiinta.As sparge o oglinda,doar ca sa vad cum ar putea fi mai rau de atat.Imi lipseste capacitatea de a accepta realitatea.N-am mai gustat niciodata o minciuna atat de frumoasa.Vreau o ciocolata!

N-am chef azi...Poate doar de o cafea!Cu gust de copilarie!

N-am chef azi,n-am chef de nimic....Stiu,stiu,e scoasa dintr-un cantec,dar e prea buna sa nu o folosesc pentru starea mea de entitate amortita in staticul unui inceput de decembrie ciudat.Melancolia se intretaie cu scarbosul haos pre-"sarbatoresc",iar sufletul se pituleste undeva intre coastele erodate.Vreau sa ma debarasez de simturi si sa ma mulez dupa un colt de stanca sarutata de mare.Nu cred ca mi-am mai schimbat alarma de la telefon de peste un an-acelasi mesager al mortii somnului,cu ritmuri chinuitoare,racaind in netedul timpanelor cu precizia unui ceas elvetian.Somnul trupesc adica,deoarece spiritul nu-si permite sa taca...
Saptamana asta am avut ceva cu numerele.Partial pentru ca am vazut un fragment din "2012"(stiu,n-are legatura,dar oricum freaky stuff:-S),partial pentru ca ne-am tot jucat leapsa(eu cu altii,eu cu mine,eu cu prietenii mei imaginari,eu cu celelalte personalitati ale mele).Si m-am decis astazi sa inchei ciclul cu un segment dedicat perioadei mele existentiale celei mai de pret:copilaria....
17 lucruri pentru care eu am fost cu adevarat un copil:
1.Am mancat multi ursuleti din jeleu colorat,dar am ascuns si mai multi in sifonier(mi-era mila de ei,consideram ca au un suflet propriu si ca nu merita o astfel de soarta)
2.Am visat mai mereu.
3.Am dansat si am cantat in picioare in mijlocul patului,prefacandu-ma ca sunt o celebritate, ca am talent veridic,si ca sunt casatorita cu Ricky Martin(=)))aveam 6 ani,nu ma judecati:">)
4.M-am jucat cu animalute la fel de mici ca mine,cu ochi precum lacrimile dense ale cerului instelat de vara.
5.M-am uitat la desene animate incontinuu;ajunsesem sa le stiu pe de rost,replica la replica,dar tot ma uitam.
6.Puteam sa fiu pur si simplu eu,si nimeni nu ma judeca pentru asta.
7.Am cazut de nenumarate ori cu bicicleta,rolele,etc. si,de fiecare data,plangeam putin,o rugam pe mamaia sa-mi dea pe genunchi cu putina crema,sa puna o frunza(da,frunza!),si eram ca noua.Asta ca apoi sa o iau de la capat.
8.Am ignorat lumea reala,construindu-mi un univers propriu, mult mai veridic substantial.
9.Am crezut cu toata fiinta in Mos Nicolae si Mos Craciun.
10.Am plans cu tot corpul si sufletul,si toate lacrimile au fost pure deoarece au venit dint-o inima ingenua.
11.Am crezut ca toate jucariile mele de plus sunt vii,ca noaptea nu se mai prefac si se comporta precum oamenii.
12.Am mancat dulciuri fara sa-mi pese cate calorii au,la orice ora din zi sau noapte.
13.M-am bucurat de fiecare clipa individual,fara sa iau in considerare povara celeia ce va sa vina.
14.N-am baut cafea.
15.Am fost o mana de par cret de abanos,un zambet vivid,ochi curiosi,am iubit si am urat sincer.
16.Am tratat prietenia cu cele mai brute sentimente,si nu stiu cat de drept sau folositor a fost asta sau nu.
17.Am adorat acel timp fara ceas,fara griji,fara intrigile exteriorului.

Nu-mi mai simt talpile,ploua doar pentru mine,mi se dezintegreaza plamanii,am spart ceasca de cafea,imi strapung gratii ochii.Nu pot amputa membrul invizibil-nu poti sa-ti amputezi inima si sa ai pretentia ca mai poti trai spiritual."Posesie asupra unei iluzii comune"="Sindromul Adriana".Vreau sa fiu EU,nu eu.Nu mai am energie sa hranesc vidul.A,nu,totul e ok!In aparenta doar...
P.S.Pasez o leapsa mai veche catre Bettu(Alunica Assasina's Blog). :D

22

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

99

(De ieri sera ma chinui sa nu uit cum vreau-cu ardoare!-sa incep postul de astazi.Deci...)
La naiba!Mi-e asa de dor!Mi-e dor de zilele inuman de calde in care boceam(literalmente) ca proasta pe 3 melodii de la 30 seconds to Mars repetate la infinit.Ma simteam de parca toata apa din lume m-ar fi spalat si purificat prin lacrimile acelea,iar singura mea grija era sa nu-mi fie descoperiti ochii mari,limpezi,inconjurati de aura rosiatica.Asa de absorbita eram de intregul "ritual",incat nici macar nu mai observam cat de bun putea sa fie tipul din videoclipuri(=P~).Si ca un bonus sadic,versurile CHIAR aveau o semnificatie,transmiteau ceva, reprezentau enorm pentru mine."It's a beautiful lie...."
Muuuultumesc,Madaaaaa(The colour of my soul)!!!Desi nu cred ca 99 e destul pentru intreaga nebunie din capul meu,let's give it a try...
1.Ma intitulez si recomand Adriana.Accept ca derivate:Anda,Adri,Adrrr,Angelica,"Martinica"(pentru ultimele 2,"prietenii stiu de ce...)
2.Inca mi-e teribil de frica de intuneric.
3.Imi place sa mananc inghetata de fructe de padure cu lama cutitului meu preferat din bucatarie.
4.Nu-mi place deloc iarna si o consider echivalentul natural al sanatoriului.
5.Mi-am petrecut o zi din viata facand cercei.
6.Animalul meu preferat este pisica.
7.Am prea multa imaginatie(asta nu e mereu bine...)
8.Vreau sa studiez opera lui Kant.
9.Cred cu tarie in Dumnezeu.
10.Imi pun intrebari existentiale si cand ma spal pe dinti,mananc sau dorm(am cazut odata pe niste scari,de acolo mi se trage!)
11.Cafeaua si muzica sunt drogurile de care nu vreau sa ma las niciodata(cu accent pe NICIODATA).
12.Iubesc absolut tot ce merita iubit.
13.Plansul este calmantul de care,uneori,abuzez.
14."N-am timp nici sa mor!"-overused phrase.
15.Urasc ura.
16.Imi transpira urechea dreapta cand vorbesc mai mult de 2 minute la telefon.
17.Am 3 mari scopuri in viata:sa schimb lumea(in bine),sa scriu un roman,sa fac macar o persoana pe zi sa zambeasca.
18.Dupa ce ma spal pe cap,arat ca un pudel(cret).
19.Nu pot sa traiesc fara zahar si aer.In special zahar.
20.Am un inceput de paranoia.
21.In urechea stanga am 4 pierce-uri pe care nu cred ca le voi regreta vreodata.
22.Ador ochii albastri.
23.Ma mandresc cu toate cicatricile mele.
24.O sa am o cadere nervoasa daca nu-mi fac tricouri cu mesajele"Fabricata in '93" si "I have no boobs!Stop staring at my non-existing boobs!".
25.Imi place sa mananc pufuleti.
26.Ma pasioneaza artizanatul.
27.Am un frate mai mic decat mine cu 7 ani(a fost "cadoul" primit de 1 septembrie,in prima zi de scoala a vietii mele).
28.Vreau(cat mai curand,daca se poate) un tatuaj pe umarul drept cu o floare galbena de hibiscus.
29.Tata imi spune ca sunt cartita lui.(:">)
30.Imi place sa citesc,desi am nevoie de cineva sa ma impinga de la spate ca sa ma apuc.
31.Ma dezgusta banii,mai ales pentru ca stiu importanta lor supraevaluata in viata cotidiana (si nu numai).
32.Nu-mi place sa-mi destainui sentimentele altora-atunci ma simt foarte vulnerabila.
33.Descopar ceva nou in persoana mea zilnic,si asta nu ma deranjeaza deloc.
34.Invat sa crosetez.
35.Ma deprima ingrozitor toamna,mai ales in zilele inca "vesele".
36.Cant sub dus.
37.Pentru mine,sangele are gust de sare amestecata cu rugina.(not bad at all,not bat at all...)
38.Iubesc vara.
39.Mi-as dori sa nu am deloc regrete.
40.Ador piersicile zemoase si dulci.
41.Vreau sa dansez intr-o ploaie calda de iulie.
42.Am din cand in cand atacuri de panica(cel putin,varianta mea a atacului de panica).
43.Mi-am depasit cu succes frica de moarte.
44.Nutresc o frumoasa prietenie de 9 ani(Bubu>:D<).
45.Cugetarile in latina sunt superbe-latina,NU!
46.In ultima vreme,folosesc prea des cuvantul "retardat(a)";in special,cu privire la propria-mi persoana.
47.Nu vreau sa-mi pierd niciodata amintirile,indiferent de natura lor.
48.Imi vine cateodata sa-mi dau pumni in cap.
49.Imi place sa privesc flacara produsa de bricheta mea cu model de marijuana(si NU,NU fumez!).
50.Nu cred ca as putea trai cu gandul ca,undeva in lume,am o sora geamana sau,mai rau,o clona.
51.Intreb pe oricine apuc:"Te-ai gandit vreodata cum o sa mori?".Personal,eu nu m-am gandit.
52.Somnul a devenit un lux in ultima vreme pentru mine.
53.As arde intr-un foc gigantic fiecare melodie de dragoste de pe pamantul asta.
54.Vreau sa fac eu mereu totul(control freak).
55.Pot sa-mi dau ochii peste cap(si sa-i sperii pe toti facand asta).
56.Sunt nascuta in zodia Varsator si asta e foarte fain.
57.Imi plac enorm copacii.
58.Nu pot sa dorm cu jucarii de plus in pat.
59.As manca numai vata-de-zahar.
60.Vreau sa invat "Tatal nostru" in latina.
61.Refuz sa ma dau cu oja rosie.
62.N-am urcat niciodata,in cei aproape 17 ani de viata in orasul asta,in Turnul Chindiei(stiu,stiu,rusine maxima![-( ).
63.Sunt o dezordonata.
64.Imi place sa mananc cartofi cruzi.(prea multi"c",acum realizez)
65.Am oroare de paienjeni. :-s
66.Urasc Craciunul(nu semnificatia religioasa,ci monstrul in care noi l-am transformat).
67.Sunt nebuna.
68.Fac o delicioasa placinta cu mere,degete si dragoste(nr.2 este ingredientul meu dureros de secret).
69.Deocamdata,nu prea cred in casatorie...
70.Am scris aproximativ 1-2 ani numai despre cavouri,inmormantari(pe toate tipurile posibile de vreme),lumea de dincolo,cadavre,etc. :D
71.Cand eram mica,am crezut ca va fi distractiv sa-mi "fabric" o masca faciala din pasta de dinti- n-a mai fost asa de distractiv cand a inceput sa usture ca naiba.
72.Am impresia uneori ca mi se comprima plamanii si ca ma sufoc.
73.Cedez prea usor rugamintilor celor din jur.
74.Ma cert mereu cu mama.
75.Culoarea mea preferata,inca din "frageda pruncie",este galben.
76.Sunt dreptace.
77.Ascult rock.\m/
78.Aprind des betisoare parfumate prin camera.
79.Nu ma consider (deloc) frumoasa.
80.Imi place sa fiu independenta.
81.Imi place sa ma exprim prin vestimentatie si accesorii(si d-aia se uita lumea ciudat la mine cand stau la traversare:-L).
82.Imi trosnesc absolut toate oasele din corp.
83.Ma chinui de o eternitate sa-l conving pe tata sa ma invete sa schimb un bec.
84.Pot sa numar pana la 11 in germana.
85.Nu stiu sa inot.
86.Iubesc iepurasii si puisorii de gaina.
87.Nu vreau sa judec oamenii.
88.Vara,parul meu capata irizatii roscate.
89.Imi place sa tip.
90.Nu stiu ce grupa sanguina am.
91.Nu pot sa am nicio emotie ascunsa-ma inrosesc mereu ca un rac... :">
92.Ma frustreaza enorm cuvantul "fan".(pentru cine nu stia,este prescurtarea pentru"fanatic"-asta e deja putin cam cucu...)
93.N-am fost niciodata cu adevarat indragostita.
94.Mi-e uneori asa o leneeee...
95.Am descoperit recent gustul teatrului-si e bun!
96.Nu pot sa fac podul de sus(inca).
97.Imi plac berea,vinul,tequila,etc.
98.Fericirea nu este,cu siguranta,unul din idealurile mele.
99.Am rolul,scopul,menirea mea in lume-de alta asigurare nu am nevoie...

Leapsa merge catreeeee....Adriana(Fluturi,vise si fum). >:D<

Premonitia are toate cartile in avantajul ei:vorbind ieri cu bunica,mi s-a confesat."A,pai eu m-am casatorit cu bunicul tau pentru ca avea ochii albastri...".Am ramas perplex. :| Asta e prea de tot,prea de tot....

Nevermind

Sa fiu un mic gandacel,ascuns sub o mica pietricica,sa observ cu ochi mici lumea asta mare-asta mi-as dori sa fiu.Nu pot sa ma mai intorc la stanga-e de bine sau de rau?Ma inspaimanata gustul de ceai verde,caci imi inchipui la infinit redeobandirea otravii.Ascult cantece ce credeam ca vor redeschide rani demult udate de lacrimi ireale.Timpul e un nesimtit.Cafea,cineva?
Sa uiti e o binecuvantare.Daca intr-adevar poti sa uiti insemna ca deja ai ajuns la un nivel spiritual mult superior majoritatii.Eu,una,nu ma pot lauda cu o astfel de realizare.Desi admit pe moment ca totul e trecut in catastiful trecutului,oarecum astfel si al iertarii,nu pot nici in ruptul capului sa dau un simplu si necesar "delete" informatiei.Sunt momente cand o intamplare,un cuvant,un gest ce credeam ingropat demult in malul subconstientului isi redobandeste vitalitatea prin banalul aproape sadic.Nu sunt prea bucuroasa de asta,dar ma caracterizeaza pe deplin zicala:"I can forgive,but I cannot forget"(sadly,I might add...).Incerc totusi sa vad caracteristica precum un atu:voi percepe oamenii asa cum sunt ei in propria-mi realitate,netulburati de filtrul sentimentelor uneori mixte,asa cum mi se dezvaluie ei cu fiecare ocazie,asa cum sunt ei pentru mine.Daca stau sa ma gandesc mai bine,e mai prolific asa...Pastrati-va binecuvantarea,voi cei norocosi,eu ma leg strans de un semn al intrebarii!
Premonitie: eu am sa mor de inima din cauza ochilor albastri!
Exemple(idealuri,mai bine zis 8->):Kurt,Axl,Jared, Jon Bon Jovi,etc.(=P~)
Citez:"De ce nu m-am nascut eu acum 20 de ani,in America?:((" Raspuns?Nu era timpul,sweet child o'mine,nu era timpul inca...