Asta e o nedreptate!Cum sa-mi ceri sa nu mai gandesc?Sa nu-mi mai framant carnea si spiritul pentru lucruri ce par imposibile si inutile exteriorului,insa esentiale eului definitor?Sa nu mai fiu "EU",cu majuscule,sa fiu "eu" scris cu litere mici,un "eu" sub standard si insignifiant,un "eu" perfect mulat maselor?Sa tac,atunci cand vreau sa tip din radacina plamanilor,sa scuip tot ciulinii si florile conceptiei mele crude,neprelucrate,sa stiu ca si altcineva ma poate auzi,nu doar ecoul din propriile urechi?Sa stau cu mainile in san?Sa aprob guma mestecata pana la epuizare a societatii?Du-te ma de aici....N-ai sa vezi!
Mos Nicolae sucks!Adica,drept vorbind,acest simbol iubit al copilariei nu mi-a facut nimic,ba chiar m-a indulcit cu niste mult dorite reprezentante ale glicemiei peste orice limita umana(suuuper=P~).Ceea ce m-a terminat a fost ziua in sine,si asta din cauza a 3 motive mari si late:
1.Comparatie:
Dimineata de 6 decembrie la 7 ani:zapada moale si lucioasa batand la geam,un frig dulce raspandindu-se prin aerul purificat,mirosul caldurii molatice reflectata de casa insufletita brusc,bucuria si surpriza sincera manifestata la vederea cadourilor din ghetute,senzatia de plutire si(incredibil!) fericire ce ma imbraca pana sa pun capul pe perna.A,si atunci chiar credeam in Mosu'.
Dimineata de 6 decembrie la 16 ani:fata mahnita si dezbracata de zapada a cimentului mult prea tocit al curtii,un frig scarbos,trist strecurandu-se misel prin orice crapatura imaginabila,o atmosfera banala,dezinteresata,patetica desfasurandu-se-n camin,nicio reactie la golirea cizmelor(inca) puse pe hol.A,si acum CHIAR nu mai cred in Mosu'...
2.Sa invat.Asta am stat eu toata ziua sa fac.SA INVAT!Am schimbat "enshpe' " mii de pozitii,am sucit caietele pe toate partile,ajunsesem sa ma injur singura,cu voce tare.Dar,asezandu-ma pe parchetul murdar,am privit fix spre peretele gol,limoniu,neregulat,si m-am intrebat:asta o sa tin eu minte peste ani?Atunci cand va trebui sa fac marea socoteala a vietii mele,asta voi putea eu adauga?Merita oare efortul?Nu contest valoarea educatiei-dar cu de-a sila?Va echivala timpul petrecut "imbuiband" mintea scolara cu cel utilizat in favoarea construirii spiritului?Niciodata nu voi avea ipocrizia sa afirm ca "viata e scurta",insa simt din ce in ce mai mult intesitatea unei voci care spune:"Il pierzi,se scurge,il pierzi...".Cu siguranta ca nu-mi doresc un viitor mediocru,dar destinul nu tine numai de reactiile mele.Si,daca arhitectura drumului din mintea mea nu va corespunde cu realitatea,ma voi mai putea eu privii impacata in oglinda?
3.Tortura organismului este limitata in tarie,nelimitata in consistenta duratei.Seamana putin cu cea simbolic intitulata "picatura chinezeasca".Inteleg ce trebuie sa fac,insa aman prosteste.Va reprezenta adevarul o caramida prea grea?Nu stiu cat de curand voi afla...Poate sunt eu paranoica,poate nu...Durerea are si avantajele ei,totusi:intregul se dezvaluie in limpezimea sa deplina,toleranta se consolideaza,esecul se indulceste.No pain,no gain!
Si inca n-au venit cu sarbatorile cele mari!O sa fie un sfarsit de an tare greu...
In uraganul acela de voci haotice doar muzica lui se distingea clar.Timbrul reverbera in fiecare muschi transformat in coarda de metal subtire,iar caldura se nastea sufocanta.Vorbele atingeau fiecare nerv,fiecare bucata de piele,fiecare centimetru de ratiune.Mirosea a libertate,gustul de cafea reinviase,peisajul se mula conturului ochilor senini.O dependenta de necrezut,de neparasit,de neprigonit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu