Fecioara imaculata aducea ofrandele pe o tava grandioasa, de argint neted,pe cand faldurile rochiei ii copiau fiecare miscare blanda.Pamantul ii devenise supus,aerul inmiresmat confident,flacara miilor de lumanarilor alinare.Viata ei avea doar un sigur curs predeterminat,acela si numai acela...Ii era greu sa distorsioneze realitatea si s-o muleze dupa o minte necoapta,necalita de experienta.La auzul zgomotului acela demonic scapa tava,care parea acum o progenitura sonora a creatorului-zgariat de metal scurt,strident,rau-prevestitor.Unicul gand posibil se transfigurase intr-o intrebare aparent banala:"De ce eu...?".Brusc,cei 12 barbati intrara in sacrul templu cu armuri grele si ura in ochii bulbucati.Era o prada extrem de usoara,o dorinta incarnata.Dar ei erau prea manati de setea aceea incontrolabila,pulsanda,calda...Tipul continua sa alerge,fara a privi macar o secunda in urma.Asa cum trebuie sa fie...Pasii lor se indepartau,lasand in urma scena dramei inutile.Albul fusese posedat de un rosu orbitor-nu sangera o fiinta,sangera un trandafir uman.Ramura molesita de lichid infierbantat se intalni cu lacrima limpede pe peretele obrazului,formand un apus marin al tragicului existential.Cu ultima rasuflare potolita,se adresa cerului neintinat din care erau modelati insasi ochii ei:"Iarta-i,unicul lor pacat e acela de a fi oameni..."
Nu mai am energie ca sa mai protestez,asa ca am sa las hoardele infuriate sa treaca peste mine fara sa opun cea mai mica rezistenta.Cine sunt dusmanii?Cuvintele.Vorbele.Necugetarile.Nici macar nu sunt dusmani,sunt fetusi nedezvoltati al unor sentimente brute si impulsiv refulate.Nu vreau sa-mi caut scuze,insa prea mult timp am suportat ranile picioarelor imaginare ce au trecut peste mine fara consideratie sau recunostinta.Nu am alura de martir,desi,uneori,unii ma confunda cu asa ceva.Sunt un om care,in esenta,nu are instinctul de conservare pus pe frecventa normalitatii:mai intai ceilalti,apoi eu.Credeti-ma,daca as fi putut,butonul s-ar fi aflat demult pe "off".Dar nu am cum.E imprimat pe fiecare celula,ca un cod de bare ce ma defineste si separa de multime.Dar,avand in considerare natura mea,s-ar putea sa auziti la un moment dat "snap"!Asta e sunetul corzii ce a fost prea mult intinsa si acum a cedat...And that,my friends,it's not a very pleasant sight to see...
A nins!Daca la inceput m-a scarbit gestul asemanator unei tachinari divine,am vazut cat de primitor poate deveni insasi frigul,daca este infratit cu zambete calde,sincere,ideea ca cineva poate nu va uita numele tau nici macar in desert,si daruirea une ciocolate calde.Daca ziua incepe (aproape) frumos,inevitabil un fenomen exterior va conduce spre cutremurul spiritual.Mi s-au furat obiecte de pret:somnul,ratiunea,calmul,pseudofericirea,maruntisurile vietii.Sper din tot sufletul sa nu le declar niciodata nule.Tese iar panze insecta iluziei,desi ma straduiesc sa o infometez.Ne e frica de brutalitatea simplitatii,asa ca ne ascundem dupa complicatul recomfortant.Doamna,doamna,ati uitat sa va luati restul-niste amintiri nu costa chiar atat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu