Sa fiu un mic gandacel,ascuns sub o mica pietricica,sa observ cu ochi mici lumea asta mare-asta mi-as dori sa fiu.Nu pot sa ma mai intorc la stanga-e de bine sau de rau?Ma inspaimanata gustul de ceai verde,caci imi inchipui la infinit redeobandirea otravii.Ascult cantece ce credeam ca vor redeschide rani demult udate de lacrimi ireale.Timpul e un nesimtit.Cafea,cineva?
Sa uiti e o binecuvantare.Daca intr-adevar poti sa uiti insemna ca deja ai ajuns la un nivel spiritual mult superior majoritatii.Eu,una,nu ma pot lauda cu o astfel de realizare.Desi admit pe moment ca totul e trecut in catastiful trecutului,oarecum astfel si al iertarii,nu pot nici in ruptul capului sa dau un simplu si necesar "delete" informatiei.Sunt momente cand o intamplare,un cuvant,un gest ce credeam ingropat demult in malul subconstientului isi redobandeste vitalitatea prin banalul aproape sadic.Nu sunt prea bucuroasa de asta,dar ma caracterizeaza pe deplin zicala:"I can forgive,but I cannot forget"(sadly,I might add...).Incerc totusi sa vad caracteristica precum un atu:voi percepe oamenii asa cum sunt ei in propria-mi realitate,netulburati de filtrul sentimentelor uneori mixte,asa cum mi se dezvaluie ei cu fiecare ocazie,asa cum sunt ei pentru mine.Daca stau sa ma gandesc mai bine,e mai prolific asa...Pastrati-va binecuvantarea,voi cei norocosi,eu ma leg strans de un semn al intrebarii!
Premonitie: eu am sa mor de inima din cauza ochilor albastri!
Exemple(idealuri,mai bine zis 8->):Kurt,Axl,Jared, Jon Bon Jovi,etc.(=P~)
Citez:"De ce nu m-am nascut eu acum 20 de ani,in America?:((" Raspuns?Nu era timpul,sweet child o'mine,nu era timpul inca...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu