luni, 15 martie 2010

Eterogen

Ma intreb...
E oare vina mea?
E duhul meu prea simplu?
E vorba mea prea grea?

Imi raspund...
E-n van perfectiunea a contempla.
E serpuirea vietii turmentat periplu.
E mir in fiece silaba cu scop "iubirea"...

Am inteles astazi ca nu functionez in termeni relativ acceptabili atunci cand am o durere de cap atroce,ca peretii devin brusc prieteni de nadejde cand ametesti,ca originalitatea tinde sa fie pedepsita de minti inguste pana la granitele infinitului si ca speranta-mi a pacatuit iremediabil spanzurandu-se.C'est la vie!

"Si dragostea,ca muschii,daca nu este folosita se atrofiaza..."(by Cappy:*)

2 comentarii:

Ada spunea...

hai sa nu lasam dragostea sa se atrofieze>:D<

Adriana spunea...

hai:))>:D<