Let the games ...end!

Ne jucam de prea mult timp si mi-e teama ca am obosit.Asta e!Ne jucam cu lucruri periculoase si nepotrivite varstei noastre,nedandu-ne seama ca ne-am putea alege oricand doar cu scrumul.Literalmente.E incitant sa plimbi printre degete posibilitati,ipoteze,iluzii marginite de dorinta,insa arsura primita suvenir in urma nu aminteste decat de efemerul situatiei:azi da,maine nu...
Tin si acum minte primul contact cu entitatea ce te defineste...Cum as putea sa uit!?Bietele mele articulatii se topeau intr-o gelatina spirituala patetica,demna de compasiune,pe cand pupilele se dilatau periculos in cercuri hipnotizante.Stupid copil,stupid...Asta face din noi speranta!Papusi din carpe cu organe si sange ,papusi ce se zbat in van sa evadeze din aluatul propriei conditii,papusi ce se izbesc de neputinta personala si de ignoranta celor din jur...A unora...A unuia in special.
Nu mai exista cuvinte neutre pentru mine.Orice lucru marunt aminteste de ceva ce ar putea oarecum aminti de ...ceva.De vapaie.De vis.De liniste.Nu-i de mirare ca nimicul doare categoric mai mult decat totul!
Trebuie sa plec de acolo!Daca tin la sanatatea mea trupeasca si la dramul de ratiune ce mi-a mai ramas este absolut necesar a-mi impacheta toate posesiunile imateriale in geamantanul galben,sa-mi iau ghiveciul cu orhideea galbena de pe masuta galbena,sa trantesc hotarata usa galbena cu ramasite de vopsea scorojita galbena in spate si sa renunt la dependenta...galbena.Trebuie sa ma detasez.Trebuie sa plec din lumea ei-a reveriei...
Rezumand:hai sa ne privim pentru ultima oara in ochi adanc si sa renuntam la jocurile astea inutile!Eu capitulez!M-ai cucerit si rezistenta mi-e surpata.Termina-ti masacrul si lasa-ma ori sa ma prabusesc,ori sa devin o pasare Phoenix.Cenusa e destula,cenusa e destula...Ce zici?

Acasa,acasa,acasa...Multumesc!