Light my fire...

Ceasurile noptii au devenit la fel de scurte in durata cat promisiunile unui baiat.Odihna a devenit la fel de valoroasa ca un compliment primit cu sinceritate din partea unei fete.Visul s-a anulat singur prin inexistenta.Normal...si nu prea.
Hai sa facem un mic exercitiu!Fictiv,doar fictiv.Sa ne prefacem ca un val opac nemarginit ne acopera trecutul,pe cand un altul ne leaga la ochi viitorul.Prezentul-doar el conteaza in insusi prezent.Neuitand totusi cat de volatila este pozitia sa intre cei doi poli,ne transpunem intr-un decor nou,putin infricosator,clar inhibitor.Primul pas e cel mai greu,dar e cel definitoriu.Se face ca...
Ne iubim.Intinzand mana in ajutor oferit cu suflet spalat,ne cladim un camin interior nepretuit.Pe oriunde mergem,patam cu amprentele de armonie si compasiune materia.E atata fericire in lume ca pare aproape absurd.Dar e!E si ne sufoca in amplitudinea-i imbatatoare.Drogurile comune,insa net superioare ale trupului,sunt imbratisarile,limbajul ochilor,mangaierea.Iarba pamantului e mai verde,cerul e mai albastru,omul e mai bun.Pe buze stau marturii nu de sange,ci de apa neintinata si speranta unui maine mai plin.Libertatea ne inconjoara.Lume,vis,dragoste...
Pare greu,nu?Nu va grabiti sa invocati sadicul "imposibil".Aveti dreptul sa faceti asta doar in secunda in care are sa moara ultimul optimist si visator.Ultimul om,adica.Hai ca se poate...
Astazi,soarele imi aprinde tigara,iar in ea zvacnesc trupuri uscate de zambete,si flori,si lacrimi.Un fum galbui se inalta in iz de anotimp pur spre tavanul turcoaz,fantasma a renasterii.Pleoapele cad,plamanii isi rup vesmantul de lichid,limba se inunda in placere.Ce dulce pacat e primavara!