Ea se naste din trandafiri si dureri predestinate.
Ea invata mult prea repede care sunt regulile unei existente nedrepte.
Ea coase batiste din dantela pentru lacrimile altora.
Ea poarta pe umeri viitorul lumii si pe buze farmecul ei divin.
Ea strica legamintele unui imperiu cu un singur cuvant.
Ea este mereu indecisa,mereu nesigura,mereu zambitoare.
Ea stie cum sa iubeasca,chiar si atunci cand uraste cu venin.
Ea gateste mancare pentru trup si hrana pentru suflet.
Ea imbraca voalul alb si ascunde rosul sangelui.
Ea te imbratiseaza in inima Apocalipsei.
Ea simte prea multe,simte ca stie prea putine si simte ca fuge dupa ceva efemer.
Ea a creat lumea inaintea lui Dumnezeu.
Ea, femeia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu