"It only happens if it doesn't matter."
Avem nevoie de atat de putine lucruri ca sa fim fericiti,incat ne temem.Ne temem de aceasta perspectiva frusta si pierdem orice contact cu logica primordiala.Da,imperiile au cazut,insa noi ne-am ridicat din cenusa lor.Da,orase intregi au pierit in vapai de egoism si ura,insa oasele lor innegrite au devenit altarul unei societati mai bune.Da,o casa poate foarte usor sa ia un suflet,insa o suta vor onora sacrificiul cum se cuvine.Atunci,de ce ne impopotonam scheletul cu atatia idoli falsi?
As vrea sa am curajul de a pleca fara regrete.Sa traiesc liber,sa traiesc frumos,sa traiesc din seva naturii si cu fructele sufletesti.Sa ascult muzica din copac si muzica omului,facandu-le se se intrepatrunda intru inaltare.As vrea sa am puterea de a evolua si de a trage dupa mine pe scara inca o mana de oameni cu stele in frunte.Sa ma catar,sa inot,sa prind raze in palme,sa scriu pe pagini ivorii si sa simt gustul pamantului care m-a facut,pamantul care ma cheama sa-l intregesc.As vrea sa-mi creasca aripi de om si sa invat sa le inalt.
Nu mi-e frica de munca.Nu mi-e scarba de noroi.Nu depind de gura sonora a altuia sa ma defineasca.Dar,de cate ori incerc sa rup de mine toate sforile,esuez.Sunt fiica naturii in aceeasi masura in care sunt fiica betonului.Cele doua mame m-au crescut intr-un camin comun,iubindu-ma si iubindu-se.Am in vene electricitate,iar in ochi mi se spala firele de iarba cu valuri.Nu traiesc la granita dintre doua lumi,ci o reprezint.
Vreau sa am o viata a mea,un colaj din bucurii mari,bucurii mici,impedimente cu talc,adevaruri descoperite.Pentru asta,nu am nevoie decat de doi ochi larg deschisi.Atat.
Avem nevoie de atat de putine lucruri ca sa fim fericiti,incat ne temem.Ne temem de aceasta perspectiva frusta si pierdem orice contact cu logica primordiala.Da,imperiile au cazut,insa noi ne-am ridicat din cenusa lor.Da,orase intregi au pierit in vapai de egoism si ura,insa oasele lor innegrite au devenit altarul unei societati mai bune.Da,o casa poate foarte usor sa ia un suflet,insa o suta vor onora sacrificiul cum se cuvine.Atunci,de ce ne impopotonam scheletul cu atatia idoli falsi?
As vrea sa am curajul de a pleca fara regrete.Sa traiesc liber,sa traiesc frumos,sa traiesc din seva naturii si cu fructele sufletesti.Sa ascult muzica din copac si muzica omului,facandu-le se se intrepatrunda intru inaltare.As vrea sa am puterea de a evolua si de a trage dupa mine pe scara inca o mana de oameni cu stele in frunte.Sa ma catar,sa inot,sa prind raze in palme,sa scriu pe pagini ivorii si sa simt gustul pamantului care m-a facut,pamantul care ma cheama sa-l intregesc.As vrea sa-mi creasca aripi de om si sa invat sa le inalt.
Nu mi-e frica de munca.Nu mi-e scarba de noroi.Nu depind de gura sonora a altuia sa ma defineasca.Dar,de cate ori incerc sa rup de mine toate sforile,esuez.Sunt fiica naturii in aceeasi masura in care sunt fiica betonului.Cele doua mame m-au crescut intr-un camin comun,iubindu-ma si iubindu-se.Am in vene electricitate,iar in ochi mi se spala firele de iarba cu valuri.Nu traiesc la granita dintre doua lumi,ci o reprezint.
Vreau sa am o viata a mea,un colaj din bucurii mari,bucurii mici,impedimente cu talc,adevaruri descoperite.Pentru asta,nu am nevoie decat de doi ochi larg deschisi.Atat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu