Exista multe feluri de iubire.Cea care te inalta,cea care te sufoca,cea care te face sa te indoiesti de propria stabilitate emotionala.Exista o iubire ce creste in copaci si cerne deasupra ta ca florile de cires de la sfarsitul primaverii,dar exista si o iubire care-ti impiedica talpile-n mocirla.Iubire de ochi,iubire de buze,iubire de livezi,iubire de toate felurile!
Ceea ce nu inteleg eu este cum poate inima aceasta cosmica sa decada atat de repede si atat de dur...
Fericirea este scopul suprem,nu?Iar fericirea presupune o forma sau alta a iubirii.Atunci,cum?Cum de oscilez intre portile Raiului si Groapa Marianelor de cate ori ajung sa cred,in incomensurabila mea stupiditate,ca mi s-a permis un moment de respiro emotional?Cum?!
Iubirea mea se transforma,adesea,in ura nejustificata.Si ma urasc pentru ca urasc fara motiv,insa nu am reusit inca sa traduc formula unui echilibru universal.Accentul se pune pe totalitate,nu pe durata.Prefer un minut de latenta in o suta de ore dintr-o furtuna pe mare-asa,am ceva la care sa sper,apoi sa ma agat,ca,in final,sa rememorez si sa multumesc.
Am plecat de la iubire si am ajuns in alte colturi ale lumii imaginare...
Mi-e greu sa-mi pastrez dragostea neclintita si dramuita intr-un fir fara noduri.Ce spun eu aici?Traiesc intr-o teama permanenta,de unde loc pentru statornicie de atrii si ventricule?Dumnezeule mare...Tare greu mai este sa nu te poti refugia nici macar in propria minte!
Acum,in momentul acesta,seman izbitor de mult cu o fantana secata.Dar mie nu-mi trebuie apa,ci lumina.O lumina fara umbre,fara foc.O lumina fara apus.O lumina din iubire infinita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu