fluturii din stomac au evoluat si s-au mutat
in inima-
acum am pasari fara nume intr-o colivie
ce pulseaza-n sentimente ruginite
prin lianele din trup.
mi se rupe mintea-n doua
ca o nuca de miez moale,
fiecare jumatate-aripa independenta-
iubind ingeri,iubind carnea...
salta si se-nvarte stolul din launtru
pana isi transforma ciocul
intr-un zambet ba de "maine",ba de "niciodata",
ciupind usor din stanca sura
de care ma sprijineam odata.
mi-e greu sa cred in zborul lor ingreunat,
desi usita se crapa intr-un stacojiu alimentat
de ochi,de buze si de vorbe
pictate in albastru matinal...
as vrea sa vad un cuib conturat
de doua nume-n alb...
Un comentariu:
Multumesc! :)
Si tie la fel!
Trimiteți un comentariu