3,2,1...light!

Exista zile in care pur si simplu iti vine sa zambesti pana ce gura ti se deformeaza,buzele zvacnesc incontrolabil iar mintea urmareste undele unei singure frecvente total paralele cu obisnuitul inca prins in mrejele zilei de ieri.Ei,bine,ziua de astazi a avut trasaturi dubios de similare descrierii succinte de mai sus.
Sa dam vina pe vreme?Sau pe sentimente?Personal,dau vina pe lumina!Exact!Lumina!Are un fel serpuitor dulce de a acapara fiecare trup si suflet pe care il intalneste,desi unora efectul li se pare tragic de intarziat.Poate le e prea frica sa admita ca au nevoie de o fragezire prin simturi,natura,suflet,dar doza de mandrie nu-i lasa a intra intr-un sevraj necesar.
Inteleg,Divinitatea mi-e martora!,siguranta,placerea sadica,satisfactia starii definite de melancolie,durere autoimpusa,subminare psihologica,terapie prin plans&so on,insa,ca orice cultura dorita a fi prolifica,trebuie aplicata a rotatie-in acest caz,a polilor emotionali.Ducand sinceritatea pana la un capat delicat,admit ca,pentru mine,perioadele de izolare si analiza inglobeaza cele mai productive,reale,inaltatoare momente din istoria personala:"tortura" ofera o glorie imaginara atat de tentanta inca mirajul superioritatii risca a deveni val permanent cu drepturi depline.Cand discutia se defineste prin "eu-eu",ceata se poate simplifica semnificativ.Cand discutia se defineste "eu-restul lumii+1",atunci drumul pana la casa regasirii pare de negasit,neumblat,nedefinit.
Uite,de aceea s-au inventat anotimpurile:sa ne aminteasca de faptul ca trebuie sa ne mai scoatem si noi de la naftalina din cand in cand,asta in caz ca uitam!Si aveam nevoie de baia asta radianta mult prea mult...
Mi-a amintit ca sunt om,traiesc,ranesc,iubesc,tanjesc,ma straduiesc.Mi-a amintit ca pot face ceva,si nu neaparat un "ceva" rau.Mi-a amintit ca merita sa razi chiar daca ar trebui,in teorie,sa plangi(oricum nu pot,deci nu e mare diferenta!).Mi-a amintit ca povestea se termina doar atunci cand vreau eu...
Bonus: a trezit verdeata,a dezmortit copacii,a deschis perechi de ochi...
Multumesc,lumina,multumesc din suflet!

Doua prevestiri

De dupa perdeaua de smoala sclipeau doua prevestiri intense,clipind des si cu inteles...
Incercai sa te detasezi de tot si de toate,pana chiar si de tine insuti si,oricat incercai,nu reuseai decat sa-ti amintesti constant,clipa dupa clipa agonizanta,cat de efemer si vulnerabil esti.Disperarea nu-ti aducea drept solutie decat un hau mult mai rece,iar trufia o doza ipocrita de venin in plus.
Filtrul de sticla pictata imbodobea raze matinale cu nuante de calm sufocant,iar aerul mocnea in rasuflari de gheata.Amalgamul vocilor isi urma ascensiunea divina si reusea sa patrunda prin fisurile coastelor,spre a se izbi de inima si a-i sparge peretii meschini de protectie infantila.Nu tinteau catre simtul evident,caci el doar spurca un mesaj ce trecea doar pasager prin gara mintii.Ploua,desi nimeni nu vedea asta.Si ploua in sus,in ciuda tuturor legilor firesti.Ploua cu boabe mari,incandescente,limpezi de rugaminti,cainta,suflet,speranta,lacrimi,durere,multumire,dorinta.Trebuia sa te prabusesti,sa cazi in genunchi si sa-i obligi sa-si despice carnea spre purificare,caci altfel te simteai lepadatura suprema.Si n-o faceai,te agatai disperat de inchistare,simtind cum lanturi grele de metal gri iti imbraca fiecare organ,fiecare ramura de sange,fiecare celula ce te face sa te crezi o entitate singulara intr-un univers liber.Ce sa faci ca sa te mai scapi din campul de ciulini al popriului trup?Nimic.Doar sa privesti cum,de dupa perdeaua de smoala,stralucesc doua prevestiri intense,clipind des si cu inteles...
Si sa te rogi.

Lumina,valize,atac!

Destramandu-se din orizont,soarele inhala prima imagine a lui februarie in puterile-i depline...Speranta incepuse a prinde pete cenusii de mucegai,insa razele timpurii uscasera posibila infectie sarguincios.Era cald,era hranitor simturilor,era...un deja vu.Cum curgea cascada luminoasa pe stalpul din beton macinat de la traversare,cum se izbeau rotile infierbantate de placile sufocate in alb si praf,cum suiera vantul amestecatura de voci scoase de la naftalina,cum totul se desfasura precum un film in reluare-indescifrabil.Picioarele nu aveau nevoie de indrumari,caci isi aminteau suspect de bine jocul intrerupt de zapada,iar matricea altor luni se umplea din nou cu talpi mult mai usoare.Prin ticaituri nesimtite ale unui ceas denaturat vedeam ceea ce simteam:clepsidra fiintei se incurca in gramajoare excesiv de impunatoare,insa triumfa prin boabe suple,superioare prin simbol,si nu prin aparenta.Ma vedeam,stiam ca exist,ca mananc ciocolata si rad de mesajele unei prietene bune si zurlii,dar peisajul intregit ma surprindea intr-un opac innabusitor.Ce caut eu aici?Ce trebuie sa gasesc?Eternul si epuizantul:de ce?!
M-am descotorosit rapid de punga ce continea intrebari claustrofobe,nu-mi permiteam sa-mi subminez voit inca un cadru al vietii asa cum o stiu.M-am apucat sa sar(pentru ca pot!),sa rad,sa sper nu intr-un maine mai bun,ci intr-un AZI mai bun,sa iubesc cu sens si fara,sa ma accept.Asta sunt de bunavoie si nesilita de nimeni,un model imbunatatit semnificativ nu va aparea curand pe piata,asa ca va trebui sa va multumiti cu marfa actuala sau sa cautati in alta parte.Priceput?Nu conteaza oricum,perspectiva naturii generoase ma detaseaza complet si iremediabil de ganduri obscure sau framantari ale abandonului.
Sa-mi dea cineva un covor fermecat...doar ca sa-l fac sul si sa dau cu el in cineva!Poate,poate,atunci isi va da seama ca unii dintre noi mai si respira...
N-am mai plans de aproape o saptamana si asta ma macina.Cum sa mai functionez eu semi-normal cu atata bagaj emotional la bord?!Nu,domnule,unele valize mai trebuie uitate si in gara.Punct.
Strada mea n-are nevoie de soare,ci de fapte.Iar eu sunt singura in masura,din lipsa de ceva concret,a actiona.La atac!

Something new every day...

Vineri!!!A venit si ziua asta,Slava Cerului!Sunt macinata si trupeste,si sufleteste,iar asta nu ma ajuta deloc sa-mi recapat un echilibru dens ori o rutina satisfacatoare.Insa,incet dar sigur,ma indepartez de aratura plina de glie haotica si imi ghidez pasii dupa marginea prafoasa a rutinei uneori apasatoare.Paranoia imi este tovaras de pret,groaza umbra a calcaiului,inchistarea comoara cu pelicula de fildes.N-am sa inteleg decat,poate,tarziu de ce imi place sa ma torturez psihologic.E ceva in aer...
In fiecare zi invat ceva nou(sau redescopar,dupa caz).Dovada?Uite,de exemplu,un rezumat palid al zilei curente.
Astazi am invatat ca....
-fara somn am sa ma prabusesc precum un castel neglijent din carti cu puls
-nu stiu sa fac o simpla cafea
-am reactii retardat de intarziate(ceva in ordinul a 6 luni dupa:|)
-pot sa beau o cantitate imensa de lichide si sa o adapostesc un timp la fel de "voluminos"
-pot sa fac sedinte de spiritism intr-un bar,la un suc,desi persoana e pe drumul paralel localului si e...vie!
-ma pot loga pe frecvente umane(nu exista,stiu,dar patentez repede si totul e la zi!) spre a sugera actiuni dorite de mine sau de cei apropiati mie creaturii respective("M.,te vei intoarce si vei intra aici!M.,intoarce-te!INTOARCE-TE!)
-inca pot face oamenii sa rada sincer
-n-au murit nici speranta,nici fericirea,nici iluzia
-imi iubesc buzele(Narcis has awoken!=)) )
-n-am sa cooperez cu mine insami niciodata

In ritmul asta,o sa fiu din ce in ce mai confuza,bogata,implinita prin tulburare.Vandut!
Ma citez,caci momente de o sinceritate atat de pura n-am sa mai descopar in arhiva propriei fiinte:"De unde naiba rasariti toti primavara?!".Observati retorica ilogica,simbolistica om-natura,aberatia consolidata subtil.Sublim!

Desi blocata de panze aramii,flacara unei noi etape transpira in picaturi de foc lucid...

Umbra mi se farama in urma...

Nu stiu ce-i cu mine,dar sentimentul isi accelereaza expansiunea necontenit.La inceput credeam ca e doar o impresie temporara,efectul vreunei cicatrici infectate subtil,insa paranoia devine stapana pe zi ce trece.Nu stiu,chiar nu stiu...
De cate ori plec (de) undeva,inevitabil spun:"Simt ca am uitat ceva,dar habar n-am ce!!!".Este epuizant.Sa-ti obligi mintea a trasa cele mai mici serpuiri fizice si psihologice ale unor ore scurse in carafa trecutului cu purul scop de a culege o graunta a scaparii,erorii,neglijentei.Si totul,de cele mai multe ori,in van...
Dar senzatia mi s-a lipit de plamani,ochi,suflet,si se agata cu ancore de fier ruginit,si sapa cu bete ascutite de mahon,si imbina cu zale aramii necunoscut epuizant.Sunt ca o jucarie cu albastra cheita in spate,iar energia mi s-a scurs demult prin crapaturile podelei insemnate de talpi goale.Nu stiu cine ar avea forta sa-mi redea o vitalitate numai in vise dobandita,in iluzii zamislita,in prezent si concret risipita.Adica stiu,dar nu se poate....
Cred ca in urma las mereu ceva.Pe mine!Asa e!Fiecare amprenta nu-mi poarta doar identitatea,ci si un dram din totul interior ce incerc sa-l construiesc pe cand totul exterior imi da impresia unei perpetue prabusiri.Am sa ma consum eventual?!Vom vedea.Eu ma oblig sa sper ca-mi poarta amintirea mai mult zambete decat manie si lacrimi...
A!Si din ce in ce mai des am impresia ca am sa lesin pe loc,pe moment,pe veci...

Intre pereti de sticla si iubiri imposibile.

Statea acolo,in mijlocul nimicului,in mijlocul propriului razboi.O perdea desirata de apa cadea necontenit,in izbituri limpezi ranindu-i umerii goi.Rochia sidefie de dantela marunta i se lipise de fiecare centimetru de piele si dezvaluia trupul firav mancat de molii timpurii.Tremura.De obrajii tremuratori se lipisera firele rebele,acum inchistate de mandria racorosului lichid.Gandea.De ambele parti o limitau pereti de sticla stupid de clara,reala,tangibila.Innebunea.Mainile se balansau deznadajduite pe langa corp,muschii alungasera orice forma de razvratire,privirea se agatase de firul invizibil al orizontului intunecat.Ce avea sa devina ea oare?
Dreapta.O pereche de ochi blanzi,deschisi,creati din pur.Emanau caldura,protectie,dar si indiferenta.Asezandu-si palma in forma celei ce-i apartinea lui,se simtea trasa in plasa copilariei,cu umbrele galbene,jucarii de plus,cer senin,ganduri potolite,iarba scaldata in roua diminetii de iunie,chipuri imbracate in zambete sincere,baloane dupa care se ascunde jucaus soarele,rochii in valuri de voal imbibat cu raze,inghetata de capsuni,saruturi timide,eternitate petrecuta in inconstienta sublima.Isi imagina imbratisarea lui:protectia unor brate ca un scut de carne frageda si inocenta.Viata in interiorul unei briose cu umplutura de fantezie si glazura de intepatoare speranta...
Stanga.O pereche de ochi demonici,brutali,creati din cenusa schimbatoare.Emanau contrast,rusine,retinere,foc innabusit.Asezandu-si palma in forma celei ce-i apartinea lui,se simtea trasa in plasa unei lumi tumultoase,cu umbrele rupte,drumuri batute desculti,cer semanat cu nori de vata-de-zahar imaculata,ganduri salbatice,iarba zdrobita de dans si fuga,chipuri imbracate de zambete meschine,esarfe aruncate la gatul vantului nesatul,rochii stranse cu sireturi de piele si indoiala,pahare goale,saruturi dureroase,incertitudine petrecuta in constientul seducator.Isi imagina imbratisarea lui:amagirea unor brate ca un perete de plumb captusit cu moliciune de intentii bune.Viata sub cearceafuri visinii,pe perne rupte,in desuuri destramate...
Inger...?Demon...?Amandoi...?Niciunul...?
Niciunul.Peretii de sticla nu-i permiteau sa schimbe ceva ce parea ca nu-i in puterea subnutrita a pumnilor ei a sparge.Sau era?Nu conteaza.Timpul are sa fisureze,eventual,pana si ultima urma de sovaiala,durere,sadism...

Orbul fericit

Traim fiecare intr-o cutie cu pereti atat de bine sigilati,intr-o stare de inertie atat de ademenitoare,intr-un obscur atat de bine pictat,incat uitam adesea sa ne scoatem capul in briza sau sa privim dincolo de orizontul din carton.Din cand in cand,mai apar anumite cutremure miniaturale,menite a ne introduce fluxul vibrant,mobilizator in sistem,dar ale caror potentiale urmari benefice sunt date lejer uitarii.Cotidianul isi reintra in drepturi,iar noi tragem capacul cutiei la loc peste noi.
In loc sa ma razvratesc si sa condamn ipocrit o indiferenta in alte circumstante scarboasa,o accept,o inteleg,intr-o masura o asimilez.De ce?Eterna intrebare fara raspuns limitat.Pentru ca omul nu este dotat cu utilitatile emotionale si trupesti spre a purta povara globala.Desigur,aducem in discutii constat probleme de ordin mondial,atrocitati,comportamente,actiuni terifiante,si,din nefericire,multe,multe,multe altele.Totusi,nu stiu cat ajuta mila,compasiunea ori dorinta de schimbare daca sunt tinute intr-un lant scurt strans langa noi,in cusca mai sus amintita.
Din acest motiv suntem programati,majoritatea,sa experimentam veridic doar suferinta pragurilor "firesti" ale propriei existente,depasirea incununata de succes a fiecarei etape fiind pur si simplu o necesitate dincolo de orice impediment.Si ne mai miram de unde s-au nascut lacomia,ura,superficialitatea,raul,nepasarea...
Nu se va schimba nimic simtitor.Garantez!Orice elan bienevoitor este infranat de haturile unei lumi la care el insusi a contribuit.Dar sa nu indrazneasca nimeni,niciodata,sa-mi spuna ca un singur om nu poate schimba ceva,oricat de mic:important nu e sa ajunga la capatul drumului,ci sa stie de ce pietre ale acestuia sa se fereasca,de care sa se impiedice,pe care sa le slefuiasca,pe care sa le contemple.Pretuind calatoria,va pretui destinatia.
Si e intuneric,si nu te vad,si mi-e asa de bine...Dar,iata!,vine lumina si spulbera orice urma a vindecarii...Rana afurisita!

Dantela prin noroi

Am ajuns rau,dar rau de tot...Pot sa compar aura experientei cu o baie nedorita si prelungita in noroi: un noroi obositor de sentimental,irational,conceput din apa de speranta si imagini maruntite in pamant steril.Si nu,nu va inchipuiti ca sunt atasata de un sadism iesit din comun,nu e cazul.Desi prefer sa "savurez" din cand in cand o doza de suferinta,doar pentru a-mi dovedi ca n-am devenit imuna in fata tulburarilor cotidiene si a-mi descoperii noi ramificatii intelectuale/sufletesti("fericirea" imi induce o stare de latenta si inactivitate cerebrala ingrozitoare!),nu ma incanta perspectiva unei prelungiri nedeterminate a actului.Sa fie constant acolo,in vena principala a fiintei mele,acul argintat ce scuipa un lichid diluat negru spre capilare deja fisurate progresiv...
Avand trasaturi sociale asemanatoare unei bufnite, de cele mai multe ori imi supun "amarul" unei inundatii mute si retrase de picaturi sarate,fluide,calde.De data asta s-a complicat situatia;mi-am autointitulat starea "blocaj emotional",deoarece ma simt ca in fata unui baraj inalt din piatra cenusie fata de mine insami,iar unicul mod de refulare a secat.Nu mai am de unde sa fabric lacrimi.De parca n-as bea destul!Incredibil...
Refuz a-mi parasi cuibul din dantela si liniste apasatoare.Semenii imi simt electricitatea rarefiata,vor sa-mi refaca incarcatura prin expuneri sociale.Eu,creatura ticsita de incapatanare si fixatii rebele,ma agat de tivul ars ca o ingrata ce sunt.
Adevarul e ca eu trebuie sa trec prin ceea ce trec,intelegand si constientizand procesul,dar neputand a controla spiridusul galben si cherchelit ce-mi bate enervant in tample si ziua,si noaptea,isi ascute ghearele de peretii inimii,fumeaza fix in dreptul cortinei de judecata slabita si,pe deasupra,deseneaza cerculete haotice de cer pe ochi,pacalindu-i involuntar.
O sa treaca...Cred ca o sa treaca...Sper sa treaca...Daca nu,trec eu peste tot!
De ar putea sa fie totul asa de usor...
Of!

To the moon and back...

Unii spun ca artistii exista cu adevarat doar in pantecele salvator al noptii,unde au posibilitatea sa-si extraga seva bruta a creatiei din soaptele obscurului,mangaierile misterului magic,soaptele paranoiei si fanteziei nemarginite.Si...ei chiar au dreptate!
Se nascuse in insusi potirul norocului!Familia era in stare sa-i daruiasca tot ce era omenesc posibil si mai departe de asta-trebuia sa ceara si avea sa primeasca aer nefiltrat pana atunci de alti plamani patati,cununi de argint lustruit de zane,palate din caramizi furate Raiului.Prietenii aproape ca o idolatrizau,considerand-o cel mai apropiat simbol al unui perfect intangibil,in realitate inexistent.Situatiile si intamplarile o aruncau constant sub becuri radiand a laude,fericire,bunatate.Si,totusi,ea devenise o rana mare,deschisa,supuranda,atinsa si violata de fiecare gest cu tenta de pozitiv de care se izbea.Ca sa vezi,pana si Iadul avea perdele frumoase...
Gustul ipocriziei se simtea peste tot,ca un laitmotiv de prost ales.Peste tot,mai putin in mansarda...Cand inchidea usa cu cele trei lacate scartaitoare simtea ca evadeaza in propria insula din mijlocul nimicului binecuvantat.Trebuia sa protejeze locul asta cu orice pret,era singurul unde nu se tarase saliva fosforescenta a tot ceea ce o dezgusta pana la lesin.Invazia armatei de licurici galbeni inchegati redefinea totul-deschidea parca a doua oara pleoapele si primea in sine imaginea celui mai ademenitor haos posibil.
Cheile ruginite glisara pe o noptiera cu vopsea ramasa in zig-zag-uri latente,corpul plutind catre spatiul de lucru sufocat.Faldurile rochiei cu model de roze miniaturale presate pe verde smarald se ciocnira de marginea mesei,se asezara cuminti odata cu ea pe scaunul de fier spiralat,contempland atente miscarile creionului tocit din mana ei dreapta.
-Nu aveam cum sa pierd asta!Era pur si simplu imposibil.Simteam eu pe drum ca ma sufoc,ca are sa mi se fisureze inima,dar habar nu aveam de ce.Pana si propriul meu trup stie ce are sa se intample inaintea mea...Unde e guma aia?
Vorbea singura-nimic anormal.O facea pentru ca erau singurele ecouri ce dadeau impresia ca o cunosc,fie ele si la volumul minim.
-Era mai mult spre ea...?Sau spre...?Nu conteaza,tot acolo ajungem!Fir blestemat cu cine te poarta pe cap!
O strambatura copilaroasa se indrepta catre fasia de par castaniu razlet ce se desprinse din neglijentul coc de la spate.Piersichiu?Asa e,se lipise de buze,cum sa nu-si dea seama de asta?
-O linie aici,o dunga dincolo.Nu,tipa era clar mult mai draguta.Fac si eu ce pot,asta e!Retusam si...gata!
Scaunul se darama sub actiunea uraganului cu trup si nume de fata.Stranie era sclipirea din ochii ei-un fiu conceput din demon si inger.
-Maine,daca am timp,am sa prelungesc ramura,nu e suficient de impunatoare.Ei,asta numesc eu...cumva...Doamne!...
Scena,in alte circumstante,ar fi fost de un comic debordant.Acum si aici,ea reprezenta doar o forma brutala,sadica a tragediei.Bolovanul amagirii de sine cadea pe ea bucata inumana cu bucata inumana...
Statea cu mainile in soldurile bogate,privind mosntrul ce-i ranjea dur:pe un perete intreg al incaperii trona copacul pictat in nuante de maron ars si pamant rumen,crengile scheletice dand impresia de fuga bezmetica.Dar motivul pentru care isi ingropase ochii rosii de plans in palme era nu muralul realist,ci pergamentele ce atarnau deznadajduite la capatul sepiilor uscative:
"Prima data cand l-am vazut"
"Prima data cand mi-a zambit"
"Prima data cand mi-a spus:"Buna!" "
"Prima data cand l-am visat"
"Prima data cand am ras din cauza lui"
...si multe,multe,multe altele...Extragea din orice gest un sentiment,o suta de ipoteze,o mie de posibilitati.Infricosatorul "arbore genealogic" al unei inchipuiri unilaterale traia pe seama inchipuirilor bolnavicioase dintr-o inima maruntita zilnic de viermi ai minciunii si un suflet nevizitat intentionat de ratiune.O vreme chiar prosperase,insa timpul nu sta in loc pentru nimeni,nici macar pentru visatori.
"Prima data cand i-am vazut impreuna"
"Prima data cand mi-au zambit"
"Prima data cand mi-au spus:"Buna!" "
"Prima data cand i-am visat"
"Prima data cand s-au tinut de mana"
"Prima data cand s-au sarutat"
"Prima data cand au spus ca se muta impreuna"
Momente incarcate de o tortura colosala stateau in orizontul intepator al privirii ei zilnic,materializate fiind in desene mici de degete abile.Socul initial era curentul ce o alimenta,caci domolea nebunia ce o acaparase de prea multa vreme.
Si se prabusea din nou.Colaps total.Cel mai mult o macina faptul ca realiza cat de inutila e toata sarada cu ea insasi si ceilalti,ca nu merita,ca trebuie sa-l stearga cu o guma mare din fiinta el,sa-l separe in straturi neinteresante,sa-l reduca la un simplu om.Degeaba.Muntii ce se ciocneau in constiinta ei produceau doar pagube,nu si solutii.
-Doamne,Doamne,Doamne,da-mi putere,eu nu mai am de unde!Totul pentru ce?!Pentru absolut nimic!Am ajuns o maniaca docila care se ascunde de ea insasi sub zambete fortate,gesturi politicoase,circumstante penibile...Sa le ia naiba pe toate,cu mine in frunte!
Bine ca nu o privea nimeni,scena se metamorfozase crud:isi infigea unghiile in parul eliberat,isi musca buzele pana la sange,tipa si se ineca in lacrimi prostesti.Cazuse in genunchi si ,printr-un efort numai de ea stiu,isi comanda sistemului sa se inchida.Atat.Sa se inchida.
-Mi-a ajuns...
Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat,se ridica,isi netezi rochia traumatizata,isi sterse fata,refacu atent cocul,lasand intentionat acum suvita in cascada pe langa ureche,se apropie de pictura si aprinse bricheta din buzunarelul mic tot de roze acaparat.
-O sa ardeti una cate una,incet,asa cum m-au mistuit pe mine fantomele voatre ilogice!
Posedata.Irationala.Extaziata.Primul moment de luciditate dupa ce paruse o eternitate amara.
"Prima data cand l-am vazut" era si prima victima.Pac!Mai aproape,si mai aproape...Flacara incepu sa-i inghita chipul conturat obsedant,de o acuratete reliefata exagerat de proaspat.Trebuia sa reziste,incerca din rasputeri.NU!Inchise gura arzatoare cu palma micuta,pretul durerii fiind minim fata de "comoara" salvata.Isi sterse din nou bobocii de apa sarata recent infloriti.
-Maine,mai incercam maine...
Arunca bricheta intr-un ungher imbratisat de negru,si se indrepta catre fereastra imensa,unde luna plina o saluta cu trufie mucegaita.Sprijinindu-se in coate,sorbea din cana pe jumatate plina de cafea rece,pe jumatate golita de cafea candva calda.Sub valul livid,rece,plastic,capsunile putregaite ce-i stateau in chip de ochi recapatau luciri de reverberatii diavolesti.Buzele mari, manjite cu nectar amar soptira,nascand un zambet numai de ea inteles:
-Pana la luna si inapoi...Pana la luna si inapoi...

And nothing else matters...

-Si ce sa fac?!
-Uita-l!
-De parca e asa de usor...
-Tocmai!NU e!
-Omoara-ma!
-Nu.
-De ce?
-Cine ma mai omoara pe mine atunci?
-Te rog...
-Suntem la fel de nenorocite,nu te mai lamenta.
-Dar tu ai altceva-AI!
-Si cu ce naiba ma ajuta?!Amplifica progresiv tortura,si apoi ma lasa la fel de nesatisfacuta ca la inceput...
Manunchiuri de fum dantelat urcau spre tavanul incrustat de patina serilor,noptilor,diminetelor dense.In umbra gandurilor ametite de fum pictat in menta invizibila statea o ratiune surghiunita,redusa la brutal.Masa plamanilor captusiti cu perdele grizonate complotau in voci ba soptite,ba exaltate,ba demonic de pasionale.Rasul s-ar fi prabusit uimitor de rapid in lacrimi,pe cand acestea s-ar inalta golorios in buchete de galgaituri rezonante.Diferenta dintre culmea extazului si groapa pierzaniei nu e un pas,ci o privire...
O lumina palida si veche ii amplifica fragezimea carnii si ii saluta tremurand buzele rosii ale frigului intredeschise.Cealalta mangaia cadranul negru de ate tocite,ce se piteau pe umeri sau in curba aproape inexistenta a decolteului.
-Ce ai sa faci?
-Nimic...Exact ceea ce fac intotdeauna....
-De ce ne agatam de iluzia macului insangerat si sculptat de Dionisos si nu vedem realitatea maracinului spoit had?
Privea in gol.I se intiparise pe retina fibra neregulata a lemnului.Particule de praf de argint.
-El se agata de noi,scaparea e la fel de slabita precum speranta...In plus,iminenta unui cutremur interior este inevitabila:doar locul si timpul se schimba,efectul in veci...
-Vreau sa spun:"STOP"!
-Bine ca vrei...
-Si cand vrei sa se crape pamantul sa te inghita,tocmai atunci nu se intampla!Conspiratie,conspiratie va spun!
Se dadu cu fruntea neteda de masa si mormai nervoasa ultima fraza.Ce mizerie delicioasa pe jos!
-Hai sa stergem totul cu buretele!
-Burete din tequila...
-Hai,ma,vorbesc foarte serios!Sa luam decizia chiar acum si maine sa ne tinem de ea,sa nu mai regretam!Pactul suprem!
-Fata draga,trezeste-te si miroase petuniile imaginare!Cantitatea de hormoni lacrimogeni si patetici ce se scurge constant prin venele tale nu-ti va permite sa iei vreo decizie inteligenta atata timp cat in jurul tau pluteste un iz de testosteron.Impaca-te cu ideea ca esti tu esti programata genetic sa suferi si ca el este programat genetic sa-ti produca suferinta aceea orgasmica.Nu mai inchid si oamenii astia usa...
-Esti incredibila,sincer!
-Mmmm,lasa-maaaa....
Clinchetele lor semi-fercite umpleau ramasitele de aer netulburat,precum si geamanul sau intinat.Se rasfata cu atele.Si...Si ce ar fi fost daca...
"O alee inzapezita.Pavajul amutit isi poarta crucea de gheata in suflul portocaliu al felinarului.Ea se leagana,i se leagana paltonul,i se leagana sufletul.Si-a promis constant resemnarea,dar drogul a revenit fara avertizare.De ce trebuia sa fie totul atat de greu?!
Desi un pustiu macabru marca seara aceea,simti pe sira spinarii cum pasi taseaza zapada din spatele ei.Se gandea la un milion de lucruri,si respiratia i se accelerase pana cand avea impresia ca o sa i se descoasa pieptul.Ce sa faca?Cine era strainul?Avea sa mai iasa de pe alee?Ca impinsa de contactul cu un fulger imaginar,se intoarse sa vad chipul ce-i bantuia secundele.Dumnezeule!
..era chiar chipul ce-i bantuia viata!Ochii,si parul,si gura,si...Prefera un ucigas in clipa aceea!Trupul se infipse in pamant,energia se scurse catre patura alba cu model de talpi murdare,urmarindu-l fiind singura actiune posibila.Poc!Fusese apasat butonul cel mai greu de apasat...
Consecintele umilintei potentiale nu mai aveau nicio putere.Se acumulase deja presiunea,si cale de intors nu mai era.Acum ori niciodata...
-STAI!
Ramase uimit.El?!Dar nu mai avu timp sa se dumireasca.Il apuca de gat cu manusile crem si isi lipi gura dureros de strans de a sa.Un sarut pasional dus la extreme,cu buzele,cu limba,cu dintii...Il mirosea,il gusta,se pierdea in parul lui moale.Nu putea sa se prelungeasca clipa lacom pana la infinit?
Si magia se sfarama cand uniunea pieri.Se priveau.Ochii ei sclipeau de frica,pe cand ai lui erau inundati de soc.Voiam sa citeasca doar "DA" in oceanul acela comprimat.Si daca avea sa primeasca "NU"?Nu,asta nu...
Ploua cu fulgi mari si inghetati peste fiintele statice din parc..."
-Heeei,trezeste-teeee!
Fantezii.Tot in local era.Asa era mereu...
-Stinge tigara si hai sa mergem.Nimic nu mai conteaza!Mi-a ajuns pentru seara asta...

Pantaloni albastri de satin,cafele rosii,saruturi cu mure

E frig.Si pluteste somnul in aer.Si i se vad gherutele moi ca spuma laptelui proaspat fiert,iar textura de abur condensat se lafaie pe molecule suspendate de apa.Si afara ninge.Si in sufletul ei ploua.Si..nu stie de ce!
-'Neata!
-'Neata!
El se arunca pe scaunul vechi de lemn al mesei,pe cand ea statea in fata plitei aparent antice,in fata unui ibric rosu.Purta pantaloni lejeri de satin albastru,un tricou mare si negru,par ud si intens capturat intr-un coc inalt.Mirosul de cafea starnita de flacari ascunse i se impregna pe piele si ochii obositi.Confuz fara doar si poate,se holba la tablia mesei si ignora existenta ei de zana decazuta.
-Ceilalti inca dorm?
-Pe hol,pe canapea,pe jos...Fiecare pe unde poate.
-Suuuuuper...
De geam se izbeau fulgi grasi si uscati.Liniste,liniste,liniste...
-Arati ca dracu'!glumi ea in vapaia unei respiratii aromate ce isi urma ascensiunea fireasca.
-Multumesc,la fel!Sec.Pur si simplu.
-Vrei cafea?
-Da.Dar de la aparat.Nu-mi place cum o faci tu...
-Asta pentru ca nu ai gustat niciodata!Si nu-i mai spune "aparat"!Suna..."spitalicesc"!
Aha...un zambet subtil...deci se putea!
-Nu vreau sa fiu otravit,daca nu te superi!
-Daca voiam intr-adevar sa scap de fiinta ta atat de pretioasa umanitatii,as fi pus aseara in sticla aia interminabila de tequila ceva,dar n-a fost nevoie.V-ati imbatat ca porcii fara ajutorul meu...
-Mai taci!Fata cuminte:nu fumeaza,nu bea,nu se....
-Nu ma...ce?!
-...nu te abati de la reguli!esti ca o papusa Barbie care a invatat la Harvard.Cat de patetic...
Rasul lui de vampir sadic zguduia mahmureala diminetii tarzii,precum si propria lui stare instabila.Ea nu-i raspunse.Cauta in dulapul de deasupra doua cescute,farfurioare pe masura,lingurite tocite.Asezandu-le in fata lui,isi imbraca in mut si gri chipul.Turna drogul lichid.Portelanul invia sub atingerea fierbinte si devenea idilic in voluptatea senzatiei.Isi atinti ochii in bolul carora o forta magnifica amestecase cenusa unui arbore nemuritor cu fragezimea mentei de vara asupra tinerei.Observa schimbarea.Se tari in genunchi microscopici spre urechea sa "remuscarea"...
-Stii,nu trebuie s-o iei atat de personal...adica...stii tu...
Pantalonii albastri se lipisera de chiuveta,stropii fiind primiti pe alocuri in explozie de culoare datorita unor maini zeloase.Sau furioase?
-Ma urmareste inca petrecerea de aseara...Nu gandesc...Stii doar ca glumesc!
Ibricul zbura pana in coltul celalalt al incaperii.Un ciob de sange metamorfozat in vopsea ramase lipit de perete in chip de cruce timpurie.Fata se intoarse.Pe obraji,lacrimile sapasera deja santurile invizibile.O priveat uimit,rusinat,speriat.
-In mine nu vezi decat "colega care iti da tema".Eu sunt doar "tocilara".N-ai sa depasesti niciodata bariera "fiintei sterse pe care o luam drept termen de comparatie sa ne simtim noi bine".Miros ipocrizia si din mormant.Nu mai manca ce nu trebuie.Taci.Pastreaza-ti energia pentru lucruri mult mai...importante.
Fara de cuvinte.Nu putea decat sa o urmareasca printre valuri lucioase azurii in timp ce recupera cadavrul metalic.Pulsul nu pierise.Un jet de apa si pergamentul dulapului erau suficiente medicamente.Ibricul avea sa supravietuiasca.
Elimina orice urma sarata de izbucnire rebela cu tricoul.Talia se dezvelea moale,supla,o ispita cu masca de ramasite ale broznului aramiu.Si felul cum elasticul se infasura avar parea ireal.Reimprospatata,se aseza in fata lui la masa si imbratisa cu palmele cana .Dezlipindu-si privirea de pe podea,ii tintui cu boldurile caprui pernitele spalacite.Electrizant.
-V-ati despartit aseara?
-...
-Definitiv?
-...
-Si sigur nu va veti impaca?Nu ar fi prima oara "pentru totdeauna" asta...
-...
"Da","da","sigur"-asta tipa tacerea lui.Si de data asta il credea.Era prea mult gol in buzele lui intredeschise de atunci ca sa mai rasara germenii sperantei.Ingandurat.
-Ma duc pana in camara.Bine macar ca in cabana asta exista ceva decent de mancat.Vrei niste dulceata de mure?
-Tu...tii la mine?
Ii puse mana la frunte si se incrunta.
-Frate,inca esti beat.Bea-ti cafeaua si culca-te la loc,porunci ea strengareste cu un zambet cald si scotandu-i limba dulce si roz.
Furand o alta lingurita,se indrepta spre perdeaua din bobite lacuite de lemn,o indeparta din drum,si pasi intr-un rai de culori si gusturi debordand de frenezie.
-Ia sa vedem...Capsuni,nu,caise,nu,piersici,nu...Aha!Muuuure...
Se aseza cu pantalonii de satin albastru pe masa,deschise borcanul,indesa ferm metalul modelat de curbe definite in el si primi in gura si simturi desfatarea pacatelor purpurii conservate.Inchise ochii.Unu,doi,trei...
O mana ridica lent tricoul.Se trezi brusc.Lasa si borcanul,si lingurita pe masa,in spate,si isi casca la maxim ochii scaldati in rochie de scoarta catre el.Nedumerita.
-Poate ca esti tocilara.Pentru unii chiar anosta si plictisitoare.Ma incumet sa zic chiar prea perfecta.Nu-i nimic!Traiesc eu si cu gandul ca iubesc asa ceva...
O musca salbatic de buze,intinzand-o pe masa.Vorbele lui se infiltrasera in fiecare por al organismului ei,ca si cum el ar fi fost menit sa absoarba esenta lui indoielnica de fanezie.Erau ei doi,si doar ei doi contau.
Pantalonii albastri de satin frematau,ibricul se rusina in dulap simtind vibratiile lemnului,saruturile emanau aburi de mure...

Gem de capsuni

Iarba trosneste sub talpile ei goale cruda si salbatica.Amurgul se scurge infierbantat in coastele campiei,lafaindu-se,iubindu-se,mangaindu-si fruntea stacojie de ramasitele albastrului ceresc.Picurand bobi de lumina,se preschimba natura in sala de teatru cu decor de frunze si ghimpi,petale si taciune,reverie si concret,amagire si mirare.
Din geanta de rafie scoate o patura imaculata,menita parca a fi intinata de sangele din smarald macinat al pamantului.Cu o grija de preoteasa timida,intinde fasia de puritate sub cupola incarcata de iz moale al singurului nuc din orizont.Cornuri rumene,ciocolata,fructe plesnind de pulpa si suc,cafea rece,prajituri cu mure,toate ies pe rand din poala cosului impletit din nuiele.Curand,cadranul spumant se umple de savoare si tentatie,ademenind subtil creaturi dorite.Lovit de raze buimacite,devine glorificat...
Este plictisita.Si lacoma.Si inocenta in acelasi timp.Ce fata,ce demon,ce inger!Isi leagana soldurile imbracate de rochia azurie cu picatele de negru corb imprastiate simetric de un pictor iubit,isi mangaie buzele visinii cu aratatorul excentric,isi aranjeaza decolteul umed de margele sarate.Palaria nu-i este de folos acestei feline cu piele cremoasa si ochi de esenta tare,caci flacara pasiunii trece de orice fibra,gand,ratiune.Nici noaptea ce se apropie cu pasi rapizi nu e mai darnica,tot o zapuseala acida.Fara scapare?!
Atroce asteptare!Incarcata de povara minutelor lenese,se arunca eliberator in mijlocul desfatarii culinare,iar materialul se departeaza de pulpele-i voluptoase generos.Chicoteste.Nu-i place deloc...Muscandu-si roza carnoasa a gurii,intoarce capul si zareste dupa buclele mari borcanul plapand cu gem de capsuni.Ah...Desface nerabdatoare capacul si gusta.Oja sidefie i se ciobeste de dintii inclestati,intregind o simfonie exaltanta a simturilor.Nu e de ajuns,insa!Carnea goala e mult,mult prea ademenitoare,isi cere si ea partea de nectar sangeriu dulceag.Precum o copila rasfatata,intinde poata inchegata pe copasa stanga,si clipeste catre complicele ei infinit de deasupra.
Efectul nu se lasa asteptat.Brusc,nervii trimit buchete de electricitate in directii haotice,caci gemul este devorat de colti fermi si zambitori.Surpriza se metamorfozeaza in frica,apoi placere intr-un timp mai scurt decat insasi clipa,iar ochii cuprind acum sferele lui modelate din safir limpede,pe cand mainile se cufunda rele,sadice in parul rafasit.Nu dureaza mult pana se sigileaza buzele,se incurajeaza miscarile,se imbraca iarba in albastru cu picatele de negru corb...
Simtindu-se in plus,soarele isi retrage definitiv pelerina,lasand loc lunii curioase a dirija campul salbatic,gazele melodioase,cearceaful impur...
Gem de capsuni...

Pentru ca nu stiu ce as face daca as trai in Antarctica. :))