Dantela prin noroi

Am ajuns rau,dar rau de tot...Pot sa compar aura experientei cu o baie nedorita si prelungita in noroi: un noroi obositor de sentimental,irational,conceput din apa de speranta si imagini maruntite in pamant steril.Si nu,nu va inchipuiti ca sunt atasata de un sadism iesit din comun,nu e cazul.Desi prefer sa "savurez" din cand in cand o doza de suferinta,doar pentru a-mi dovedi ca n-am devenit imuna in fata tulburarilor cotidiene si a-mi descoperii noi ramificatii intelectuale/sufletesti("fericirea" imi induce o stare de latenta si inactivitate cerebrala ingrozitoare!),nu ma incanta perspectiva unei prelungiri nedeterminate a actului.Sa fie constant acolo,in vena principala a fiintei mele,acul argintat ce scuipa un lichid diluat negru spre capilare deja fisurate progresiv...
Avand trasaturi sociale asemanatoare unei bufnite, de cele mai multe ori imi supun "amarul" unei inundatii mute si retrase de picaturi sarate,fluide,calde.De data asta s-a complicat situatia;mi-am autointitulat starea "blocaj emotional",deoarece ma simt ca in fata unui baraj inalt din piatra cenusie fata de mine insami,iar unicul mod de refulare a secat.Nu mai am de unde sa fabric lacrimi.De parca n-as bea destul!Incredibil...
Refuz a-mi parasi cuibul din dantela si liniste apasatoare.Semenii imi simt electricitatea rarefiata,vor sa-mi refaca incarcatura prin expuneri sociale.Eu,creatura ticsita de incapatanare si fixatii rebele,ma agat de tivul ars ca o ingrata ce sunt.
Adevarul e ca eu trebuie sa trec prin ceea ce trec,intelegand si constientizand procesul,dar neputand a controla spiridusul galben si cherchelit ce-mi bate enervant in tample si ziua,si noaptea,isi ascute ghearele de peretii inimii,fumeaza fix in dreptul cortinei de judecata slabita si,pe deasupra,deseneaza cerculete haotice de cer pe ochi,pacalindu-i involuntar.
O sa treaca...Cred ca o sa treaca...Sper sa treaca...Daca nu,trec eu peste tot!
De ar putea sa fie totul asa de usor...
Of!