Lumina,valize,atac!

Destramandu-se din orizont,soarele inhala prima imagine a lui februarie in puterile-i depline...Speranta incepuse a prinde pete cenusii de mucegai,insa razele timpurii uscasera posibila infectie sarguincios.Era cald,era hranitor simturilor,era...un deja vu.Cum curgea cascada luminoasa pe stalpul din beton macinat de la traversare,cum se izbeau rotile infierbantate de placile sufocate in alb si praf,cum suiera vantul amestecatura de voci scoase de la naftalina,cum totul se desfasura precum un film in reluare-indescifrabil.Picioarele nu aveau nevoie de indrumari,caci isi aminteau suspect de bine jocul intrerupt de zapada,iar matricea altor luni se umplea din nou cu talpi mult mai usoare.Prin ticaituri nesimtite ale unui ceas denaturat vedeam ceea ce simteam:clepsidra fiintei se incurca in gramajoare excesiv de impunatoare,insa triumfa prin boabe suple,superioare prin simbol,si nu prin aparenta.Ma vedeam,stiam ca exist,ca mananc ciocolata si rad de mesajele unei prietene bune si zurlii,dar peisajul intregit ma surprindea intr-un opac innabusitor.Ce caut eu aici?Ce trebuie sa gasesc?Eternul si epuizantul:de ce?!
M-am descotorosit rapid de punga ce continea intrebari claustrofobe,nu-mi permiteam sa-mi subminez voit inca un cadru al vietii asa cum o stiu.M-am apucat sa sar(pentru ca pot!),sa rad,sa sper nu intr-un maine mai bun,ci intr-un AZI mai bun,sa iubesc cu sens si fara,sa ma accept.Asta sunt de bunavoie si nesilita de nimeni,un model imbunatatit semnificativ nu va aparea curand pe piata,asa ca va trebui sa va multumiti cu marfa actuala sau sa cautati in alta parte.Priceput?Nu conteaza oricum,perspectiva naturii generoase ma detaseaza complet si iremediabil de ganduri obscure sau framantari ale abandonului.
Sa-mi dea cineva un covor fermecat...doar ca sa-l fac sul si sa dau cu el in cineva!Poate,poate,atunci isi va da seama ca unii dintre noi mai si respira...
N-am mai plans de aproape o saptamana si asta ma macina.Cum sa mai functionez eu semi-normal cu atata bagaj emotional la bord?!Nu,domnule,unele valize mai trebuie uitate si in gara.Punct.
Strada mea n-are nevoie de soare,ci de fapte.Iar eu sunt singura in masura,din lipsa de ceva concret,a actiona.La atac!