Nu stiu ce-i cu mine,dar sentimentul isi accelereaza expansiunea necontenit.La inceput credeam ca e doar o impresie temporara,efectul vreunei cicatrici infectate subtil,insa paranoia devine stapana pe zi ce trece.Nu stiu,chiar nu stiu...De cate ori plec (de) undeva,inevitabil spun:"Simt ca am uitat ceva,dar habar n-am ce!!!".Este epuizant.Sa-ti obligi mintea a trasa cele mai mici serpuiri fizice si psihologice ale unor ore scurse in carafa trecutului cu purul scop de a culege o graunta a scaparii,erorii,neglijentei.Si totul,de cele mai multe ori,in van...
Dar senzatia mi s-a lipit de plamani,ochi,suflet,si se agata cu ancore de fier ruginit,si sapa cu bete ascutite de mahon,si imbina cu zale aramii necunoscut epuizant.Sunt ca o jucarie cu albastra cheita in spate,iar energia mi s-a scurs demult prin crapaturile podelei insemnate de talpi goale.Nu stiu cine ar avea forta sa-mi redea o vitalitate numai in vise dobandita,in iluzii zamislita,in prezent si concret risipita.Adica stiu,dar nu se poate....
Cred ca in urma las mereu ceva.Pe mine!Asa e!Fiecare amprenta nu-mi poarta doar identitatea,ci si un dram din totul interior ce incerc sa-l construiesc pe cand totul exterior imi da impresia unei perpetue prabusiri.Am sa ma consum eventual?!Vom vedea.Eu ma oblig sa sper ca-mi poarta amintirea mai mult zambete decat manie si lacrimi...
A!Si din ce in ce mai des am impresia ca am sa lesin pe loc,pe moment,pe veci...
2 comentarii:
invata sa te pastrezi ma copil, nu te mai lasa in urma.. nu te pierde. si de lesinat nu poate fi vorba, poate doar de ras la glumele cu hey apple/kiwi/orange/melon/plumpkin&so on.>:D<
incerc,ma straduiesc,gresesc-fac si eu ce pot!:P:))
yatzhee=))=))=))
>:D<:*
Trimiteți un comentariu