Intre pereti de sticla si iubiri imposibile.

Statea acolo,in mijlocul nimicului,in mijlocul propriului razboi.O perdea desirata de apa cadea necontenit,in izbituri limpezi ranindu-i umerii goi.Rochia sidefie de dantela marunta i se lipise de fiecare centimetru de piele si dezvaluia trupul firav mancat de molii timpurii.Tremura.De obrajii tremuratori se lipisera firele rebele,acum inchistate de mandria racorosului lichid.Gandea.De ambele parti o limitau pereti de sticla stupid de clara,reala,tangibila.Innebunea.Mainile se balansau deznadajduite pe langa corp,muschii alungasera orice forma de razvratire,privirea se agatase de firul invizibil al orizontului intunecat.Ce avea sa devina ea oare?
Dreapta.O pereche de ochi blanzi,deschisi,creati din pur.Emanau caldura,protectie,dar si indiferenta.Asezandu-si palma in forma celei ce-i apartinea lui,se simtea trasa in plasa copilariei,cu umbrele galbene,jucarii de plus,cer senin,ganduri potolite,iarba scaldata in roua diminetii de iunie,chipuri imbracate in zambete sincere,baloane dupa care se ascunde jucaus soarele,rochii in valuri de voal imbibat cu raze,inghetata de capsuni,saruturi timide,eternitate petrecuta in inconstienta sublima.Isi imagina imbratisarea lui:protectia unor brate ca un scut de carne frageda si inocenta.Viata in interiorul unei briose cu umplutura de fantezie si glazura de intepatoare speranta...
Stanga.O pereche de ochi demonici,brutali,creati din cenusa schimbatoare.Emanau contrast,rusine,retinere,foc innabusit.Asezandu-si palma in forma celei ce-i apartinea lui,se simtea trasa in plasa unei lumi tumultoase,cu umbrele rupte,drumuri batute desculti,cer semanat cu nori de vata-de-zahar imaculata,ganduri salbatice,iarba zdrobita de dans si fuga,chipuri imbracate de zambete meschine,esarfe aruncate la gatul vantului nesatul,rochii stranse cu sireturi de piele si indoiala,pahare goale,saruturi dureroase,incertitudine petrecuta in constientul seducator.Isi imagina imbratisarea lui:amagirea unor brate ca un perete de plumb captusit cu moliciune de intentii bune.Viata sub cearceafuri visinii,pe perne rupte,in desuuri destramate...
Inger...?Demon...?Amandoi...?Niciunul...?
Niciunul.Peretii de sticla nu-i permiteau sa schimbe ceva ce parea ca nu-i in puterea subnutrita a pumnilor ei a sparge.Sau era?Nu conteaza.Timpul are sa fisureze,eventual,pana si ultima urma de sovaiala,durere,sadism...