A devenit mai mult decat o obsesie enervanta.A evoluat.Inainte de acest episod nedefinit pot spune ca nu apreciam in mod special culorile si simbolistica lor,atasandu-ma doar de cateva orgolii si preferinte copilaresti.Insa acest "domn" pervers a hotarat sa-mi invadeze fiecare simt cu prezenta sa aparent inofensiva,facandu-mi ochii sa-l urmareasca infinit,preotesele lui devotate.
Citat (...de undeva):
"Dintre culori, albastrul este cea mai adanca, caci privirea patrunde fara a intalni nici un obstacol. Albastrul este cea mai imateriala dintre culori. In general, natura nu infatiseaza albastrul decat alcatuit din transparenta, adica un vid acumulat, vid al aerului, al apei, vid al cristalului sau al diamantului. Vidul este precis, pur si rece.
Albastrul este cea mai rece dintre culori si, in valoarea sa absoluta, cea mai pura, in afara vidului total al albului neutru. Albastrul deschis este calea reveriei, iar cand se intuneca, albastrul devine o cale a visului.
Un mediu albastru calmeaza, linisteste, dar, spre deosebire de cel verde, nu tonifica, pentru ca el nu prefigureaza decat o evadare fara priza asupra realului, o eliberare care, cu timpul, devine deprimanta."Nu cred ca pot sa mai adaug ceva acestei descrieri.Este...infricosator.De fapt,e una din torturile mele favorite,pot sa afirm.Singurul moment cand ma simt impacata cu mine si cu universul este atunci cand sunt in gradina de la tara,rasfatata de un covor imbietor de iarba franta si amenintata de vastul azuriu.Uneori am impresia ca se va prabusi peste mine,ca ma va inghiti,ca ma va face una de-a lui.O sete de nepotolit...Clipe eterne..De nepretuit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu