"Fericirea... un episod trecător în marea dramă a durerii."(Dostoievski)
Pai,tehnic vorbind,episodul meu dureaza maxim jumatate de zi.Fara plans de mila,fara foame de compasiune,doar mantia ruginie si scorojita a purului adevar.Un adevar care-mi este demonstrat zilnic prin siruri fierbinti de lava transparenta si ganduri ce n-ar trebui sa germineze in peretii ososi ai unui ieri om-copil.
Cand eram mica,aveam impresia ca lucrurile "rele" se intampla oamenilor "rai".Poate teoria loveste marsav nascatorul.Poate fructul acela e mult prea necopt pentru realitate.Poate e mult mai complicat de atat.Poate,totusi, nu sunt un om "rau"...
Va multumesc celor care ma includeti in universul vostru.Apreciez sincer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu