Ningea...in iulie?!Dar cum era posibil?Chiar zapada?Chiar in iulie?Imposibil...sau nu?!Un nor falnic de fulgi rotunzi,unsi cu sarutul tandru al palidelor nuante traversa curtea sub aripa nepasatoare a vantului.Ca o nestapanita simfonie muta,culegand note nepangarite si amestecandu-le cu iarba plina de savoare,el isi urma necontenit un drum imaginar.Portativul se impletea in parul moale si verde al piersicului singuratic,pitulat intr-un ungher umil.Era pe bratul sau de lemn un semn atat de simplu,tainic,sacru...
Ochii cufundati in cupa plina de nectar a noptii gasira scaparea de sub patura de bumbac fin si,intelegand spectacolul eliberator,cautara a-i impartasi compania.Un val tesut din forta a o mie de furnici electrizante ii acoperi trupul ca un giulgiu salvator.Mainile deschisera geamul fara impuls,iar rama cu vopsea scorojita ii zgarie lin coapsele goale pe cand aluneca afara.Gestul facu linia adanca a bustului a-i tresari,amintind carnii moi de trufia indreptatita.Era in ea o pasiune sigilata ce parea inevitabil distrugatoare in lipsa unei perechi de palme menite a-i lua in custodie inima cu putine primaveri in urma de socotit.Manata doar de complicitatea luminii si viclenia vartejului, darui un dans hipnotic mirajului.Halatul piersichiu intrase si el in joc,desi prefera sa se agate temator de trupul acela vibrant.Pecetea fecioriei era de necontestat:in aer,in petalele strivite de talpi blande,in ea...
Ca un copil se invartea in ninsoarea verii,sub privirea satisfacuta a lunii iulie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu