Nu m-am mai privit de ceva vreme,sincer.Nu o simpla si fugara privire in oglinda,ci o radiografie deplina.Si ce am observat,pe langa toate criticile subiective legate de multe aspecte,ca imi iubesc si imi respect cicatricile.Sunt tatuajele naturale ce-mi tradeaza trupul ca irepetabil.Un inventar rapid se cere efectuat:
-la 2 ani,de 2 ori in aceeasi zi am dat cu dragutul si golul meu capusor in teava de gaze(pe atunci de la soba),rezultand un semn evident colt-ochi-dreapta
-pe la 5-6 ani m-am taiat intr-o tabla ruginita la genunchiul stang
-tot pe atunci imi taie spranceana(nu se mai stie care) un cocos intr-un cimitir(pe bune.stiu.anormal)
-mai cresc eu,mai ma duc intr-o excursie,cad pe un set de scari de beton,ciment,ce era el(de departe cea mai grava patanie,care,miraculos,nu m-a prea lasat cu semne nici evidente,nici ascunse)
-ora de sport:zbenguiala,blablabla,,ma impinge careva,vanataie la glezna dreapta;zic "nu-i nimic,nu mor eu din asta!",ignor cateva zile respectiva;ma trezesc cu gaura in picior,imi sapase in carne :|(exagerez faza cu gaura,dar era destul de neplacuta imaginea)
-merg cu bicicleta printr-un parc,zic"uite,pot sa merg fara maini,pot sa merg fara maini!" si pot-fix in masina unuia!!ii stramb portiera,ma mai "pictez" cu niste julituri consistente pe la cot
-"n" taieturi de la cutit facand mancare,placinte,etc.
-de la epilat se subintelege,imi tremura mainile ca la Parkinson
-si lista continua(in seara asta sunt un lant format din zale de lapsus;nu ma bagati in seama).
Nu afirm ca palmaresul meu e admirabil,dar e destul de dens pana acum.
Si uite asa sunt eu unica.Printre multe altele,desigur.Si-mi place sa stiu asta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu