Acul ii penetrase degetul ca un dinte ascutit de metal,eliberand un mugure de sange ruginiu.Margelutele ,fructele unei mari in care se ascunsese soarele,fulgii de zapada ai unui masacru urban,sau tentaculele unei fiinte zidite din curcubeu,se lafaiau pe patul imbacsit de trandavia apusa si fugeau speriate la orice miscare necalculata.Zgomotul inaltat la atingerea parchetului inunda incaperea in unde de nimic izbitor,care se tatua sublim pe timpanele abuzate.Ochii se impleticeau in imagini,proiectand realitatea in straturi uneori parelele cu tangibilul.Carnea se pietrificase,mintea migrase,sufletul se daruise creatiei.De ce?Pentru ca merita,merita totul...Dorinta...Exista,mocneste constant in fibra noastra umana,insa cel mai inoportun stimul o poate face sa explodeze incontrolabil.Ratiunea se refugiaza in tenebre,caci locul ei nu va fi niciodata langa pasiunea bruta.Initial,seamana cu o ramura ingemanata animalelor,o ramasita a eventualei evolutii,insa curand realizam ca "uneltele" seductiei noastre sunt mult mai avansate si demonice in comparatie cu primordialul dobitoacelor:limbajul trupului,vestimentatia(/lipsa ei),muzica,etc.Esential este ca,in ciuda oricarui efort supranatural,ea nu se domesticeste,stinge,elimina.Traieste in noi,sau tipa sa iasa de acolo.Uneori mai puternica decat iubirea reala,uneori subordonata ei,mereu o forta de recunoscut,respectat,temut,pretuit.Un imperiu mistuit din cauza unei flacari imateriale...
"Nu poti pleca din tine insuti."
"Filosofia e nebunia invinsa, nu absenta de nebunie."
"Leşinul dă sufletului şi panica morţii, şi intensitatea ei. Durase numai câteva secunde, dar sufletul îşi pierduse vârsta, apropiindu-se chiar în clipa vastei eclipse de copilăria mică."
Ionel Teodoreanu,"Lorelei"
Un comentariu:
imi place foarte mult poza:X si ce ai scris tu pe aici despre dorinta si dragoste. multi le confunda..
'lorelei' e o carte frumoasa rau :)
>:D<
Trimiteți un comentariu