Sleeping with ghosts

Sevraj...si nu prea!Incepe sa ma dezguste,insa vreau sa-i mentin gustul de iarna polara in gura cat mai mult timp cu putinta.Imi tachineaza corpul prin ace fragile si grase,dar niciodata nu cere tribut vreun strop de sange inca fierbinte.De ce?Intrebarea cu iz de etern,se pare.Nu am de gand sa ma pierd in labirintul ei amortit,desi ma trage de gene,ma gadila cu fire de electricitate pe spate,imi sigileaza buzele in pelicule uscate,dureroase.O sa dorm mai des cu fantomele acum,sa-mi tradeze ele ingredientul secret al supravietuirii in iarna...
"Mitologia greaca ne invata ca la inceput oamenii aveau patru brate, patru picioare si un singur cap cu doua fete. Si pentru ca Zeus se temea de puterea lor, i-a despartit în jumatati, condamnandu-i sa-si petreaca intreaga viata cautandu-si jumatatea care sa-i completeze."Oh,God...Asa sa fie?Posibil.Si... unde e?O sa ne gasim?O sa ne gasim pe lumea asta?O sa ne gasim pe lumea cealalta?O sa ne recunoastem?Atatea variabile si atatea posibilitati.E "frumos" si reconfortant sa te gandesti ca undeva exista CINEVA a carui palma sa se muleze perfect in a ta,ce poate vorbi cu tine prin tacere,ce te poate descrie si in obscuritate.Chiar nu vreau acest concept sa fie o minciuna constient impusa,o distragere mentala,un paravan al fatalitatii.Dar nimic nu o sa fie facil in drumul completarii-pietrele au colturi ce doar o mare de pasi ii pot slefui-pasii sunt umani,se ranesc...Nu pare greu sa spui "Te iubesc!",dar esti sigur ca si trupul tau e in tandem cu iluzia?Si aici nu e vorba de dorinta pura,ci de concordanta aburului nalucitor cu siguranta insasi sacrificarii pentru celalalt.In ideea sfarsitului,trebuie sa nu simti ca totul a fost un episod prost care nu-l mai poti sterge din caseta vietii.Iti cer cumpatare atunci cand stii ca totul da impreasia aerului condensat in vis-stiu,stiu,sunt cea mai realista visatoare...N-am timp de pierdut,trebuie sa-mi caut soseta albastra!But where do I start?!
Floarea e frumoasa.Si e frumoasa pentru ca pur si simplu e floare.Insa,cand o separi de sursa vietii,ea devine o bomba cu ceas.Are capacitatea de a croi un zambet,un raset,dar si de a nutri o lacrima a amaraciunii.Constituie un medicament vizual temporar,ce se transforma,inevitabil,in otrava putreda.Ajunsa,in cazul cel mai fericit,printre coastele pamantului ce a creat-o,singura optiune ramane a se supune si a se amesteca in tacere.O intrebare se inalta:a trait floarea?Sau a murit de la inceput pentru un capriciu pueril?Cate cimitire sunt glorificate in florarii...