Amorul rosu inghetat 2

Hai ca incepe sa-mi placa Craciunul..."37 iulie"(=)) ).Totusi,am disperata nevoie de o ciocolata cu lapte,alune,dragoste...
Chapter 2.
"-Camelia,respira,o sa faci o criza de ceva...De ce?Uite, de rinichi,mai stii?Camelia,erau doar niste nenorocite de globuri rosii, din plastic nenorocit, luate de la o vanzatoare cu chip de maimuta nenorocita!!Camelia,iti multumesc pentru faptul ca esti o sora atat de iubitoare, ca ma intrebi daca sunt bine si incerci in felul tau manipulator si psihotic sa verifici daca mai traiesc sau daca am murit!Multumesc,inca traiescIntoarce-te la cafeaua ta,sa nu cumva sa se raceasca.La revedere!
Arunca telefonul pe canapeaua visinie,si se tranti in fotoliul imbracat cu o mantie precum un camp de lavanda in gloria verii.
-Au,au,au!Ce cicatrice draguta o sa-mi ramana pe spate dupa cazatura de dimineata!Din tot blocul acela de spatiu,timp si oameni,trebuia EU sa cad pe singura portiune cu gheata ca un pat de cuie!Super!Dar eu nu-s fachir!Nu-i nimic,stiu cel putin ca nu o sa mor niciodata de foame-fug cu circul si gata!Niciodata nu sunt destui ciudati la circ,asta spun mereu.Impusc doi iepuri dintr-un foc:imi asigur o paine,o si enervez la culme pe sora-mea!Asta e lozul cel mare,Eva,lozul cel mare...
Totusi,vrabiutele plecau de la geamul ei,renegau frimiturelele,isi scumpeau pretul sedativului sonor.Isi framanta mainile in poala precum o coca de paine apetisanta,si genunchii leganau o fiinta plapanda si imaginara.Buzele erau in pragul de a sangera prin siruri potolite,arse,imblanzite de suc rosiatic.Roua machiata in sfere grasune se adapostea in culcusul ochilor rupti din fragezimea ierbii,insa liberatatatea ei parea mult prea ravnita.
-Si cicatricea de pe suflet?O sa o vada cineva?O sa o mangaie cineva?O sa o vindece cineva?!Stiu,stiu,stiu,sunt o idioata inegalabila,ma indragostesc de o imagine,de o impresie de juma de ora,insa mi s-a lipit imaginea lui de spatele pleoapelor ca un poster prost imprimat si asta nu ma mai lasa sa respir.Un strain complet-asta pana acum ceva ore,cand a devenit cineva "cunoscut"...Eu trebuia sa fiu ispita,eu trebuia sa fiu pacatul,Adam!Nu tu!Eu!Eva!
Aproape ca tipa in sufletul celor patru pereti ciocolatii ai apartamentului decorat cu lumina iernii,si galgaiturile plansului valsau spre miezul pieptului,spre carnea dinamica,spre pielea de crizantema maritata cu toamna.
-Doamne,o iau razna...Ma daruiesc unui miraj,ma hranesc prin nectarul privirii lui apocaliptice,ma consolez printr-un purgatoriu sentimental.E al alteia,am nevoie sa-mi imprim in minte asta!Doar ca inima a izgonit demult ratiunea,conduce singura regatul meu...
Sepia de foc ascundea o fata gingasa,multilata de un gest absolut normal,o refulare materializata a frustrarii interioare,si doua palme noi.Era ceva atat de sensibil in imaginea creaturii aceleia,incat parea ca orice miscare mai razleata ar fi distrus tabloul casant perfect viu.O fata croita din ganduri mixte,culori tari,respiratie incetinita.Privirea de menta se inalta din cosul fierbinte al pielii si fixa un punct inexistent,primordial.
-Il sun!Asa fac!Macar sa stiu greseala implinita,"daca"eliminat,demonul satisfacut!Unde am pus...Dar nu e bine ce fac,stai...La naiba,ce poate sa se intample?In cel mai rau caz,ma refuza politicos-prea politicos!-si ma duc,imi cumpar o sticla de tequila,ma imbat,ma fac tun;in cel mai bun caz,imi propune sa ne vedem-ma duc,imi cumpar o sticla de tequila,ma fac tun(dupa).It's a win-win situation for me!Aha!Asta e...Il sun de pe fix,mobilul e cazut pe undeva pe sub canapea,n-am timp sa scot scamele din el tocmai acum.Deci,07...
Caramida din plastic galben trona pe masuta ridicol de mica,iar cordonul ombilical carliontat ce iesea din ea sfida un infinit mai limitat.
-Alo?
-A,a,alo...?Uhm,il caut pe Adam,ma intrebam daca...
-La telefon!Tu esti...Imi pare rau,imi suna cunoscuta vocea,dar...
-Eva!Eva sunt!
-Eva...Ma gandeam eu ca iar o sa cazi.Ia zi, unde vin sa te ridic?Sper ca e prin apropiere,nu prea sunt bun de un sprint acum.
Radea ca si cum ar fi avut un clopotel minuscul si argintiu in voce-un clopotel ce rezona in simturile ei suprasolicitate,manate de impuls.
-A,nuu.Sunt...bine.Aveam...Aveam nevoie sa vorbesc cu cineva.Cu cineva cunoscut.Ma gandeam...Iti place cafeaua?
-Cafeaua si dragostea ma tin in viata,ce pot sa zic.
Se agatase de tocul usii sa nu cada,inchise ochii,isi musca buzele traumatizate.Aerul ce-i strabatea plamanii nastea un suierat animalic,bizar.
-Esti ok?Nu prea suni ok.
-Nu-i nimic,m-am lovit de fotoliu!(traducere:"Nu-i nimic,doar mi s-a oprit inima din cauza ta,domnule Perfect!Imi vine sa musc din fotoliu,dar sunt super ok!!!")Speram sa ne putem vedea,nu stiu cum sa...Of!Asteapta putin,suna cineva la usa.(Si cu vocea coborata)Tocmai acum...
Cordonul se incolacise peste blugii ei tociti,si ii pacalea pasii pe scurtul drum.Cu un cot pe clanta,cu telefonul in mana stanga,ciufulita bland ca o papadie insangerata,descoperi vizitatorul inoportun.Dupa un zgomot scurt,telefonul cazu pe podea.Gura ii era intredeschisa,pupilele de carbune dilatate optim,porii in alerta.
-Ce cauti aici?!
Un zambet naucitor,chipul recunoscut nu dintr-o mie,ci dintr-un miliard,menta desprinsa in doua frunze carnoase perfect simetrice.Desigur,Adam.
-Pai,te-am cam urmarit.Iarta-ma,e foarte urat din partea mea,dar m-am gandit ca,sincer,nu prea esti in stare sa te tii pe picioare singura.Adica,din cauza socului,nu sugerez nimic altceva,deloc,deloc...
Un zambet strengar veni tiptil in coltul gurii sale din seva de trandafir;sprancenele ademeneau la complicitate.Emana luxul unui demon,si amagea prin puritatea aparenta a unui inger.Ispita ispitelor.Era sigiliu,nu se putea altfel.Sau salvarea?
-Okaaaai,stam aici sa conversam ca in gara sau ma inviti inauntru?
Fraza aceasta ultima o desteptase din reverie ca un ligheana de apa rece.
-Scuze,intra!E super dezordine,insa nu mint ca ar fi fost vreodata curat.Gandesc mai bine in inghesuiala.
-Apreciez sinceritatea si cunosc senzatia.Te inspira mai mult,nu-i asa?
-Aham...
Avea desavarsire lui vreo limita?!
-Apropo,iarta-mi indiscretia,Adam,insa ce e acolo in punga?
-A...Aici?Nimic important.Doar un pistol...
Sunetele o pironira langa consistenta lemnoasa ,smaraldele o ametira profund.Usa se inchise intr-un sunet lugubru.Zane de praf dansau in ecoul razelor de decembrie,zapada aluneca in abis,vrabiutele despicau cerul fara seva.
Cineva,cineva,cineva... "

"E curios cum umarul unei femei poate parea uneori de stanca pentru un barbat." – Necunoscut