Imi aduc aminte ca prin vis cum cineva spunea sa nu rupem pagini din carti,deoarece ele nu vor creste la loc.Ei bine,am impresia ca realitatea e rupta dintr-o carte ce sufera acum o tortura de neconceput.Trecuta prin filtrul propriei constiinte,are abilitatea sa depaseasca pana si cea mai dibace imaginatie-aura capatata scoate de sub esarfa cenusiului intregul univers miniatural si il pune in lumina celui mai aspru soare.Asa se naste raiul,prin ochii ce stiu CUM sa priveasca.Ah,cat de frumos e pana si hadul!
Azi nu mai aberez.Ma rog,poate nu asa mult-se pare ca unora nu le face bine prea multa lectura(:-").In orice caz,trebuie sa ma confesez.Cu toata rusinea din lume,admit ca sunt o mica scarba.Este singura denumire pe care o pot atribui unei persoane-asa,ca mine:">-care se simte subit mai bine la vederea altora considerati(in mod marsav) mai prejos decat ea.Categoriile sunt nelimitate:intelectual,vestimentar,muzical,etc.Pasiunea convingerii instantanee devine coplesitoare,un automatism nedorit.Desi ma ucide,nu o pot elimina din sistem,in pofida incercarilor titanice.Insa,odata ce secunda de trufie se topeste,ratiunea isi face loc rapid cu puternicele-i coate si urla din toti rarunchii:oamenii sunt egali,judecata este o forma de subcultura,madria un pacat,superioritatea un mit.Trebuie sa-mi educ trupul si sufletul,caci altfel nu am cum sa ma accept pe mine insumi,in ritmul asta.Nu ma condamnati,ma razboiesc in interior sa nu intorc moneda...
Cararea avea un final.Acoperamantul de cafea,materializat sub forma unor frunze maronii muribunde in frig,tremura infricosat de respiratia vantului nemilos.Plamanii se contractau,gemeau,suierau in imbratisarea dureroasa a aerului tare.Narile usturau,fata isi sigila porii,ochii isi schimbau nuanta precum norii formele.Roua,abia eliberata de lanturile invizibile ale ghetii,se dezmortea in milioane de curcubee individuale.O floare albastra,abandonata de natura in pantecele inca neacoperit al iernii,se incapatana a imbuna marea infinita cu un iz bizar,dulce,netulburat.Ma jur!Ma jur ca acel covor brodat cu picaturi de apa putea sa reinvie mortii!Doar ca mortii mei nu erau atunci,acolo...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu