Caietul rupt din mare

Spuffffffffffff...ffff...fff.F.E un vechi prieten.Verde,lipicios,cam dezmembrat,dar adorabil in orice context."Spu" cu multi de "f" e un yoyo din plastic,elastic,fantastic.(this sounds weird,but whatever).El este simbolul verii daramate de timp,vara-mi cea mai draga de pana acum(asa sunt toate,pana cand viitoarele le detroneaza).Nu-mi apartine(Iona il tine strans la piept, in noptile racoroase presupun =P~:)) ),dar tot il pretuiesc.Mi-e dor de Spuffff.Vreau imbratisarea lui gelatinoasa.
P.S .Poza "subiectului" o pun alta data.Va mai tin in susupans o vreme. :P
Iar nu ma simt apta sa delirez.:| Asa ca am rascolit prin maruntaiele obiectului cu multe fire pe care il posed(adica PC),si am dat de un apendice(scuze de cuvant Adriana,altul nu am) consistent.E un fragment din sufletul meu si,oricare forma ar fi avut el in ipoteza,acum e neregulat.Istoria -am fost la mare in septembrie,unde m-am ales cu cele mai dureroase arsuri pe nas si buze din cate am avut in vecii,vecilor,amin!,am baut cafea presarata cu stropi amarui intr-un colt de viata ireal,am vorbit atat de putin incat mi s-a parut feeric.A fost o saptamana in care nu a contat decat prezentul,desi trecutul se tinea hain de picioare iar viitorul tanjind de maini.Am existat doar pentru mine,si pentru mine in exclusivitate.Si am nascut inca un amalgam de litere cenusii in umbra....
"Caietul rupt din mare
Un rasarit cenusiu,lipsit de orice urma sangerie a luminii atat de dorite si de asteptate.Nisipul cugeta umed,static,si brazdat alocuri de urmele pescarusilor,oamenilor,chistoacelor de tigari.Apa marii clipocea bland,limpede precum o lacrima de prunc.In aceasta vasta liniste, asupra careia parea ca se facuse un pact,doar un val plictisit rascolea malul ce-si intindea in sincron firele de scoici batrane.Vaporase micute patinau lin pe linia orizontului,metalice,si unduitoare.Luna transparenta parea stingherita in imensitatea albastra a cerului,textura si densitatea alba parasind-o si lipsind-o de puteri la radacinile unei noi zile.
Adierea apasatoare ii cutremura firele carliontate si maronii,dezvaluindu-i irizatiile de rosu aprins,salbatic.Faldurile de culoarea penelor tinere se ascundeau timide sub nisipul ud,cutate,pacatoase.Privirea i se mula din ce in ce mai profund pe directia vaporaselor,mai pierduta si,totodata,mai concentrata ca oricand.Brusc,pixul si caietul ce forfotisera necontenit pe genunchii ei pana acum cateva minute pierdusera orice urma de interes.Le lasa sa curga incet in spatele ei,pictate adanc de amintiri,lacrimi,cafea.Modela podeaua naturii cu talpile-i micute,intalnind in curand pasii lichizi a-I reginei de smarald.Intr-un ritm calculat,aceasta ii imbratisa cu vine reci si carnoase gleznele,genunchii,talia,sanii.Rezistand cu greu tremurului,incerca si reusi sa faca pluta;astfel,materialul ud ii devenea o a doua piele,insa una care dansa sub ea in bataia scutului cu pesti alunecosi,parul capata forma unei caracatite ireale de foc stins cu praf de noapte dura,iar mainile se unduiau fluid in laterale,creand, la randul lor,odrasle fragile de valuri.Magia nascuta de vajaitul apei in urechi o hipnotiza,alinandu-i sufletul pe interior,aerul tare ii magaia plamanii in atingeri sarate,sarutul pervers al soarelui matinal pe buzele crapate incuranjand-o mut;decizia pe care o luase era intr-adevar singura ei mantuire…
Impersonal.Asa i se parea nisipul.O entitate de sine statatoare,cu molecule reci si fibroase,cauzatoare de bataturi.Invatase sa-si comande mintea a absorbi si amplifica precum o lupa se cele mai nesemnificative detalii,spre a le exclude categoric pe cele vitale,dar provocatoare de anxietate.Calca descult pe podeaua usor modelabila,blestemand in surdina senzatia de vechi pe care i-o trezea in mod particular acel rasarit de august.Apa imortala ii rastalmacea in secret fiecare gand si ii facea fiecare muschi incordat sa vibreze la chemarea ei.Scuipa in directia marii,intalnind doar pentru o secunda discul de hartie de orez ce se cocotase precum un biscuite mandru pe bolta cereasca.
Parul scurt si drept se tanguia precum o sepie sub influenta marelui vant,acoperind trecator pierce-ul din urechea stanga.Ochii erau carne de apa albastra,goi si invloburati ca insasi nascatoarea lor.Peste buzele rosii se rostogoleau cocoloase de fum argintiu,impiedicandu-se in briza.Pantalonii lungi isi purtau zdrentuiti tivul si inaintau alene.Calcand pe chistocul inca rosu,un fior de foc ii trezi si ascuti fiecare simt.Brusc,putea vedea mai clar peisajul sumbru dinaintea-i,putea mirosi mai bine algele putrede,putea simti mai bine dansul lasciv al picaturilor simetrice pe incheieturi,putea gusta mai bine densitatea aerului,putea auzi mai bine o chemare tainica si muta.In aceasta transa constient indusa reusi totusi a deslusi ceva pe jos.Ce era?Un caiet.Pe cand se apleca sa-l observe mai bine,vantul neastamparat ii dezvalui prea curand secretul:randuri,pagini intregi cu aceeasi structura,pe cat de simpla,pe atat de pasional si dureos spusa de atatea guri arse de un soare trimfator.Si scrisul...Cu inflorituri delicate,inclinat ca o margareta inconjurata de fan greu,abia vizibil,de parca ar fi gost fost anemic...Era unic.
Toate maruntisurile menite a-i distrage atentia zburara ca niste naluci alungate.Mintea si trupul lui aveau acum un singur sens si scop:in ochi vedea acum o singura silueta,silueta ce trebuia transpusa realitatii.Cautand frenetic,observa o pata galbuie in vastul bleumarin neimblamzit.Pentru o singura secunda in toata viata sa,inima inceta sa-i mai bata.Ar fi sorbit toata apa numai sa ajunga mai repede la ea;neputand face asta,duse o lupta titanica impotriva valurilor,curetilor,propriei constiinte.Imaginea siluetei materiale acum pe mal era deznodamantul dulce-amar al unor cinci minute ce se prezentau ca viata cosmarului suprem adus realitatii.Vazand-o asa,inima sa mai sari o bataie.Cum sa nu mai auda clinchetul uneori chiar enervant al glasului ei de spiridus naiv?Cum sa nu-i mai simta pielea ca un puf de piersica rascoapta?Cum sa nu se mai piarda in ochii care ii persecutau suav pana si ratiunea?O lume fara ea ar fi insemnat o lume in care luna refuza sa creeze fluxul si refluxul.Iar asta era cu adevarat de neconceput!
Adunandu-si ultimele surse mentale,incepu a-i masa sistematic pieptul.Buzele acelea inghetate nu semanau deloc cu rozele carnoase si moi ce-l dezmierdau chiar si certandu-l.Pur si simplu, nu!Apasa,apasa,apasa,fagaduindu-si ca-i va reda viata cu pretul propriei.Gustul lasat de meduzele lipsite de suflu il devasta,dar nu il descurajau,lacrimile fierbinti brazdate pe fata amintind constant de scopul suprem.Dupa cateva momente,o palma ce se dorea a fi severa,dar care nu avu vointa si energia de a fi decat o mangaiere mai dura,ii cresta orizontal obrazul drept neras de o zi.
-Nenorocitule....
-Ce?!
-Esti un nenorocit...Cateva fire de apa sarata i se prelinsera din gura fetei,pe cand se ghemuia si tusea zgomotos.Ti-am mai spus de nenumarate ori sa te lasi de blestematele acelea de tigari,dar tu nu!Ai o placere morbida sa ma scoti din sarite,sa stii!
Nici cea mai pura,luminoasa faclie nu i-ar fi putut deschide chipul tanarului asa cum o facusera acele cateva cuvinte de dojana chinuite.Fara a mai tine cont de orice altceva,o acoperi cu un ocean de sarutari patimase pe frunte, pe par, pe urechi, insistand in special pe buzele ce-si recapatasera incet culoarea nerusinata de bujori mandri.Nu mai conta ce o impinsese sa faca asta,caci el isi jurase atunci si acolo ca ea nu va mai avea in veci motive sa repete actul acela de nementionat.
Undeva in larg,manuit gentil de valuri leganate,un caiet ud se clatina dupa ritmul dirijorului marin,dezvelindu-si gol paginile manjite peste tot de sange albastru:”Te iubesc,te iubesc,te iubesc...” "
Poate nu o sa realizezi nicicand ca eu,totusi,exist.What the deuce!Sper ca toate bucatile de hartie pe care le atingi sa nasca firisoare de sange cald si gustos intre degetele tale.Nu mai bate vantul cum batea odata.M-am imbracat din nou in ceata pufoasa...