Sfarsitul lumii,in nuante de albatru dureros si alb intinat.Sfarsitul lumii in vuiete satanice si metal tanguind.Sfarsitul lumii in sarutari murdare de inghet si scuipat dens de picaturi demente.Sfarsitul lumii in pustiu si singuratate.Sfarsitul lumii in bizar si introvertit.Sfarsitul lumii in obscur si neant.Sfarsitul lumii in lacrimi aburinde si pasi tocind asfaltul mortuar.Sfarsitul lumii in glasuri de iele ratacite si copaci posedati,dezbracati,denaturati.Sfarsitul lumii in ganduri nefaste si vorbe nenascute.Sfarsitul lumii in lumea mea...
Nu e bine in niciun fel-nici cand rad,nici cand plang,nici cand vorbesc,nici cand tac,nici cand iubesc,nici cand urasc,nici cand merg,nici cand stau,nici cand traiesc,nici cand mor,nici cand,nici cand.Spunet-mi voi cum e bine?Cum oare sa procedez ca volumul ocupat inutil de trupul meu bolnav in tacere sa nu mai pateze cararea pe unde trec picioarele voastre laptoase?Prin ce stare metafizica as putea sa va multumesc exigentele de regi murdari cu pretentii de zei?Sa-mi acopar chipul,astfel incat hidosenia transfigurarii mele materiale sa nu va produca scarba pe limba veninoasa sau in mintea pacatoasa?Cum sa va fiu pe plac?Voi putea oare sa va fiu pe plac?...Ghiceam raspunsul oricand.In moarte sau in viata,unii nu pot a se resemna in ideea ca toti traim intr-o minima cooperare impusa de bun simt,sau macar instinct.Nu sunt marioneta nimanui.Singurul comandat e spiritul,un amestesc eterogen de rational si sentiment,adesea in cotradictoriu si razboi.Asa e cel mai bine.Metamorfoza perpetua e un foarte bun stimulent,daca nu idealul.Nu exista in vocabularul meu "tipar".Nici "ignoranta".Nici "orbire".Nu incercati sa ma mai modelati.Nu vreau.Si nu o sa puteti.Paharul e mult,mult,mult prea incapator,stiu asta,dar si el are,pana la urma,margini.Nu tac la infinit.Desi asa ar fi cel mai bine.Am si eu otrava,doar ca sigiliul meu e bine sudat in suferinta ca sa o mai lase sa evadeze.Melodramatic?Posibil.Viata nu sta doar in coji si aparente,mai are(inca!) pulpa moale de uman.Pulsand,pulsand,pulsand.Auzi?Asa se izbesc gandurile tale de pereti.Elibereaza-le,fa abstractie de generalul umil si malefic,nu te mai ascunde in propria cochilie.O sa doara,dar o sa merite...
Peste albastru.Nu are sange albastru.Doar peste albastru.Liber in cusca lui.Fara judecata in iscusinta ciclului nesfarsit de mecanisme motrice.Neputincios in nefasta existenta limitata.Incapabil de a se desprinde de inconjuratorul tiran.Mort in latenta vie,precum e viu in moartea dinamica.Rece.Lucios.Alunecos.O unealta dispensabila.Hrana.Nimic.Doamne,sunt eu oare un peste albastru?!....
"Si daca Dumnezeu va vrea,te voi iubi si mai tare in moarte..."
(Imi cer anticipat mii de scuze daca nu am reprodus corect citatul,dar e o reminiscenta ce mocneste printre suspine in fata ochilor mei inchisi de ceva vreme.As aprecia o indicatie care sa ma duca pe drumul real al sursei.Multumesc. :D)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu