Nu mai suport.Timpul trece pe langa mine,prin mine,peste tot ce constientizez,rupe,sfarama,construieste,glorifica,denigreaza,lumineaza,intuneca,vuieste nebun.Modifica.Transforma.Recicleaza.Mi-e frica de mine,mi-e frica de voi,mi-e frica de el.Stau neputincioasa in mocirla,iar timpul o rascoleste in fulgi de foc,tipete,superficial.Timpul nu ma spala,dimpotriva,ma face murdara,urata,ciudata.Nu pot sa rad,ca-i dau satisfactia necesara cotropirii.Nu pot sa plang,ca-i injectez puteri nebanuite.Nu pot sa am echilibru,caci as pieri in neant,invizibila.Ce pot sa fac?E ca un film prost,in care toate trec,trec,trec,trec cu viteza luminii,iar eu am picioarele infipte in cimentul scarilor de la intrare.Vreau ciocanul eliberator,vreau linistea calmului,vreau sa ma lasati sa traiesc...
L-am ingropat.Metaforic.Ipotetic.Amagitor.Am imprastiat boabele abia arse si strivite in praf de ochi negri pe masa alba,cu vopsea scorojita,am scris numele acela chinuitor cu litere mari,vizibile poate si din cer,am privit tabloul texturat o vreme,mi-am indreptat umerii aplecati de poverile tuturor,si cu mainile insangerate am creat o ploaie uscata de farame aromate,in dreapta si in stanga.Carare.Cararea decisiva.L-am lasat in ambele parti,caci drumul meu e granita,fara compromis.M-am urcat desculta pe patul mortuar,si am privit pe geam.Rasarise soarele.Speram sa nu mai vina vreodata norii.Resipram intaia oara aer clar.Mi-am pus mana pe piept.Inca batea,inca batea.Ma miram...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu