Daca aveam un felinar,nu mai rataceam prin propria viata,inghitita constant de un intuneric orbitor,roasa de remuscari si terifiata de necunoscut.
Daca ursitoarele imi erau aliate,as fi trait in musteala amortitoare a inconstientei si a fericirii,nemacinata de toate intrebarile aparent fara raspuns,care au trimis filosofii in morminte mult prea devreme nascute.
Daca mi-as coase un fermoar rosu la gura,nu as mai putea transpune in vibratii multicolore tot uraganul gandurilor ce ma capstusec pe tot interiroul carnii,si ori as innebuni,ori as deveni un manechin din carpe ieftine.
Daca soarele ar fi in puterea mea,nu l-as lasa sa mai paraseasca plasa cerului din ape limpezi,obligandu-l sa ma tatueze infinit cu raze dulci,galbene,nemuritoare.
Daca prietenia pefecta ar fi existat,momentele in care m-am simtit ranita de cele mai negandite gesturi si cuvinte,mahnita de indiferenta, patata de veninul unei furii irationale si impersonale, nu ar fi existat.
Daca nu as fi invatat sa ma detasez de had,demonic,uman,si nu mi-as fi impus sa iubesc totul pe baza simplul motiv al lipsei de ratiune pentru ura,as fi devenit un reziduu al existentei mele.
Daca nu ar fi existat cafeaua,muzica,dragostea,zaharul si aerul,as fi murit demult.
Daca as avea un banut pentru fiecare clipa in care am plans,...you don't even wanna know!(trust me).
Daca marea m-ar fi primit,as fi fost sirena.
Daca nu m-as fi nascut,nu as fi stiut ce e viata,indiferent de nuantele ei.
Si NU,nu regret absolut nimic din ceea ce sunt,pentru ca asta sunt si asta trebuie sa fiu!Ma definesc prin exterior,sentimente,actiuni,vorbe,priviri,atingeri,lacrimi si constatari.Sa ii ceri unui om sa schimbe un anumit element al "eu"-lui sau,spre a-l face asemanator propriei creaturi,este aproape un pacat.Individualitatea ne separa la un nivel superior-de ce nu putem accepta asta?!?!
Nu mai vreau!In fiecare chip,in fiecare material fluid,in fiecare zambet sters,in fiecare inima de pandantil clar,in fiecare raza de speranta,in fiecare iz de parfum,in fiecare bucatica de asfalt,in fiecare cantec intens,in fiecare cercel pierdut,in fiecare centimetru de spatiu sufocant e ceva din...el.Doamne,ma pierd... :|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu