Pac!O palma peste fata!Si una cruda,strasnica,aproape sangeroasa.Ca niciuna din palmele pe care le-ai primit pana acum(asta daca ai primit in primul rand),cu o sete sadica si forta de factura demonica sau divina,nici nu stiu de unde sa o iau.Palma de rusine vulcanica,amortire electrizanta,vulgaritate iritanta.Mii de gandaci iti cos meticolos obrajii in furnicaturi electrice.Privirea capiltuleaza,iar restul simturilor devin fade.Genele resimt si ele mecanismul vindicativ prin fluturari sacadate.Dar iata!Prin nefast,devin fire taciunoase ale boabelor de apa moale ce plutesc neputincioase in eter.Si doare,doare inclestarea aceea silentioasa,doare al naibii de dulce!Giulgiul cetos imbraca victima imbujorata,martor final al violentei lipsite de consistenta.Cine nascuse palma?Cine era palma?Ce era palma?Pare-se noul conducator al taramului-frigul...
Cred ca azi mi-am auzit numele de 100 de ori,pe putin. :| Serios!Si eu,care credeam in unicitatea personala a numelui posedat, rostit in deplina sa forma doar in momente grave sau inaltatoare.Ei,as!L-au sucit,l-au rasucit,l-au alipit unor structuri impersonale atat de mediocre.Nu e vina lor,totusi.Am eu pretentii.Dar e atat de bizar sa te simti atras de numerosi poli, opusi sau nu,in miscarea ta de perpetua cautare a unui rasuflu si scop.Gratitudinea se metamorfozeaza in linii,umbre si miscari,cuvinte,gesturi si suspine,trupuri,constiinte si zambete.Sau nu.Evident este ca tumultul nu te mai lasa a conversa cu tine insuti,fara a mai mentiona aici acel demon cu vointa proprie si actiune aproape fatidica.Dar pui mana peste gura,numeri pana la 10(daca mai stii in acel moment sa realizezi aceasta actiune!),tragi cortina ochilor umezi,si lasi valul calmului sa te acopere.Asa...E din nou numele tau.Doar al tau.Numele tau...
Situatia numarul 1:esti pe cea mai impresionanta,faina,calda,exotica,si ce mai tu vrei insula.Langa tine,intr-o valiza portocalie(daca ziceam argintie era cam prea reality show,nu?),se afla fabuloasa suma de 1 milion de dolari(poti sa inchizi gura,e doar o ipoteza,you know).Buba?"Coltul tau de Rai" e in mijlocul lui nicaieri,iar salvarea va veni,cu probabilitatea de 99,99%,cam in...50 de ani. :D Situatia numarul 2:Un om este inchis intr-o camera plina pana la refuz cu lingouri de aur,iar un altul intr-o camera cu mancare.(daca nu ma insel,este chiar un fragment de intelepciune polpulara cel mai sus mentionat). Situatia numarul 3: la un colt de drum,in improvizatia unui balci in miniatura,un copil plange cu toata fiinta sa plapanda,in timp ce mama sa,aparent grijulie,intelegatoare,incearca sa-i ia din mana jucarie decolorata si veche,aburindu-l ca-i va lua alta mai buna. Situatia numarul 4: un batran sta intr-un parc,avand privirea atintita asupra unui ziar ingalbenit de vreme,datand dintr-un an aproape ireal.In coltul din dreapta sus,sub crusta roasa de timp,se afla poza unui tanar angelic,ce vibreaza si prin acea bucata terna de hartie viata in starea ei de puritate maxima. Situatia numarul 5: o fata plange cu suspine sfasietoare pe asfaltul presat de noapte-in dreapta,masina mult dorita si costisitoare s-a modelat dupa trunchiul masiv al stejarului;in stanga,trupul lui inca pulseaza,iar un siroi nestavilit de rosu tulbura forma ierbii.Nu o sa mai pulseze mult,insa.
Liantul moral?Valoarea situationala.Tot ceea ce ne inconjoara are un impact diferit asupra emotiilor noastre,facand atasarea si detasarea mai facile,in contrast, mai dificile.Contextul are si el un rol determinant,caci si el trateaza diferential importanta materiei.De cele mai multe ori,obiectele nu sunt doar simple si perisabile obiecte-esenta lor inglobeaza lacomia,baza,speranta,neputinta,amagirea,memorii,mofturi,minciuna,pieirea,iubirea,realul,TOTUL.
Daca posesiunile nostre fizice ar mistui in orice forma sau fel,nu ar fi chiar asa usor de reinceput precum este de zis-pe fiecare bucatica este putin din amprenta noastra,mirosul nostru,sufletul nostru.Desi nimic nu poate fi categorisit drept "al" cuiva,tot se zvarcoleste sufletul dupa procesarea faptelor.Prin disparitia obiectelor devenim si noi mai stravezii.Ne intregim vreodata inapoi?Atata timp cat fabricam si imbuteliem memorii,consider ca da...
Iar am pierdut tramvaiul!Macar daca imi zambeai...Poate il prindeam...Acum e imposibil.Gleznele sunt prinse in ciment vascos si pietricele inselatoare.Mintea mi-e o iluzie eterna.Sub pat am ascuns ceasca de cafea rece,iar in dulap am sechestrat luna livida.Zaharul e impregnat cu cianura.Miroase acum a migdale amare.Nimic nu mai e albastru-poate doar sentimentul.Atractia tanguieste la umbra unui visin scheletic.Ploua in picaturi de foc stins.Racneste!Zbiara!Urla!Asa a murit iubirea-calcata de un tramvai!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu