Soc!

Franturi de regret pictate pe inima.Lichid murdar al criticii sapand in carne.Gheara subestimarii incrustata pe coastele albe.Praf de sange uscat pe sani,pe gat,pe umeri.Fibre smulse ale bluzei de naivitate.Ceata stravezie a disperarii mustind in incapere.Panze straine tesand tavanul.Urme de nimic pe cer.Asa murise inceputul....
Simt ca am pus un titlu in genul unui anume post de televiziune(manastire-ntr-un picio,ghici,ciuperca,ce e?)Oare Te Vezi?.Trebuia altul.Poate e prea viclean,strategic amplasat,special ales a atata curiozitatea celui de dupa monitor. De parca m-a impiedicat vreodata asta pe mine!Socul este dat de doua mari dezvaluiri vizuale:proba 1,dragostea mea "eterna si nemuritoare",catelul Petrica(alias,ocazional,Petrelu') ,si proba 2,Spufff...fff...f.Probabil deja radeti in hohote,dar incercati sa va adunati frumos de sub birou si sa priviti dincolo de superficial.Nu v-ar placea un prieten mai mult decat sincer spiritual,incapabil de a va contrazice,pufos,tatuat cu mereu cu un zambet subil pe bot,relaxat,fara probleme in amor de eliberat si rezolvat,iute la pas(labute,ma rog),cu ochi precum doi pumni de apa clara neagra,ca si cum toti carbunii vietii s-ar fi lichefiat in acele globuri curioase?Sau o masina a timpului in miniatura,pe deasupra si verde,capabila sa va duca instantaneu in sanctuarul copilariei,pe plaiuri de echilibru suprem,sentimente crude,proaspete,amintiri cu iz de jucarie,gust de dulciuri ieftine si lipicioase,miros de gradinita,atingere de ploi zburdalnice,imagine unitara a aproape perfectului?Daca raspundeti nu,inseamna ca,poate,pustiul din voi,din mijlocul sufletului vostru,incepe sa creasca.Si asta e de rau.Lumea exterioara ne obliga oricum sa devenim roboti muritori.De ce sa o lasam sa ne fure embrionul simplului?Chiar vrem sa pierdem sclipirea aceea atat de intensa,coplesitoare,in nuante de anotimpuri adevarate si zambete pure?Eu NU vreau.Reinviati armata Spartei impotriva mea,oricum nu voi renega istoria care ma va influenta pana la moarte.Nu sunt copilaroasa.Sunt doar o fata,un om care nu vrea sa uite,indiferent de natura ce si-o asuma evenimentele.Prin nebunescul si haiosul reminiscentelor reincarnate eliberez acea doza de totura cotidiana,altfel riscand sa ma dezmembrez.Si la propriu,si la figurat.Nu voiesc a ingropa o anexa a vietii mele in amintiri sigilate decis,indiferent de cate voci ma incoltesc hain,superior,"intelept".Sac! >:P
Niciodata nu a fost patura aceea mai rece.Aveam rimel diluat pe urechi,pe obraji,pe piept.Aveam rimel diluat in frimituri de gri in ochi,iar apa il subtia in valuri,valuri.Patrunsese rimelul diluat in totii porii fiintei mele,ca o iedera fantomatica a consecintelor.Unde de rece ma cutremurau.Mi se udasera carliontii turtiti,pulsul accelera,suflul pierea.Cafeaua suferea cu mine,pe parchetul bolnavicios,emanand miros de foc potolit si rimel diluat.Renuntasem la drog.Intrasem in sevraj.Durea.Capitulasem.Just like that...