Soarele e mai rece.Banca e mai verde.Vantul e mai proaspat.Frunza e mai seaca.Gandul e mai obscur.Spiritul e mai confuz.Respitatie e mai inceata.Inima e mai salbatica.Pisica e mai iubitoare.Cerul e mai limpete.Cine a schimbat intensitatea lumii in care traiesc?!Plansul din filme nu are nicio legatura cu plansul adevarat.Cine a mai pomenit sa iesi din acest uragan sentimental cu rimelul intact,fata neatinsa de nicio urma a emotiei,si intreg corpul static,pietrificat?E de neconceput.Plansul implica o daruire epuizanta,o munca titanica,o golire emotionala ce te face sa intelegi durerea unei scoarte de copac.Varsarea de lacrimi este,in esenta,o eliberare dulce a tot ceea ce musteste neimplinit,jignit,ranit,intinat,distrus in interior si care trebuie sa cunoasca infinitatea concretului sub forma de lichid sarat.Si nu,nu este ca suava picatura de mare,de o voluptate ametitoare.Nu.Apa asta rascolitoare acapareaza fiecare por,il inchisteaza,il musca lacom,spre a-l colora grotesc in nuante de sange captiv.Nu este nimic fascinant sau atractiv in a plange.Este un proces de o intimitate excesiva,priviri straine facandu-l sa para un spectacol comic ieftin,desi el nu transfigureaza decat cele mai crude si primordiale sentimente umane.Sa plangi pur si simplu- usor.Sa plangi cu trupul si sufletul,sa plangi cu respiratia in maini fierbinte,toropitoare,tare,sa plangi tremurand in vibratii sacadate argintiu,sa plangi cu mintea golitata de ratiune si simtiri,sa plangi resemnat,docil,neinfranat,sa plangi cu ultima frantura de carne-e o cedare supranaturala,ireala,dezrobitoare.Nu-mi pot imagina viata fara acest element.Unde sa tii atata negare,chin,atata amagire,minciuna,atata infranare,indulgenta?!In momentul cand simti focul transparent pe obraji totul se simplifica brusc,iar cupola redevine turcoaz...Deci nu.Plansul in filme e derutant,plastic,hidos.Se vede sufletul de granit,mintea invrajbita,prelingerea galben manjita.Nu.
Un pui bolnavicios de sentiment destinat unei pieiri sigure-ascut in cearceafuri de nea mototolita suav,hranit cu bombonele de vis nesigur,adormit in brate naive.Acum e muribund.Nu stie ce lume ii este rezervata,si ezita.Constiinta lui e irationala,carnea franta,destinul incert.O sa treaca prin chinuri groaznice pana in clipa aripilor volatile.Bietul meu pui bolnavicios de sentiment!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu