Nici somnul nu-mi mai este aliat!Candva,aveam incheiat un pact solemn,un pact in care el ma mangaia,ma alinta,ma odihnea.Era un camarad de seama,cu miros de musetel uscat,cerceafuri imaculate,ganduri pufoase.Visele se derulau precum filmele americane de calitate indoielnica,patate,manjite cu franturi intunecate de temeri ascunse sau dulci amagiri ce nu vor cunoaste niciodata pamantul realitatii.Acum,cand razboiul s-a declarat fatis intre noi,nu mi-au ramas decat coastele in agonie,carnea framantata in sucituri nedorite,ochii pironiti in tavanul consacrat unor paienjenei fragili,ca bibelourile prafuite din vitrina.Ma doare tot si dor toate...Tradatorule!
Nu de putine ori m-am gasit in pozitia de "mama a tuturor ranitilor".Este o "meserie" pe care trebuie sa o ai in sange,caci altfel ea nu va parea decat un esec superficiat al comunicarii.Ma simt magulita ca unii oameni ma considera o sursa de sprijin(desi ei nu cunosc epava din spatele paravanului atent pictat si ingrijit),insa ma intreb daca nu sunt prea detasata de ceea ce ei imi destainuiesc.Experientele nu se pot multiplica,reproduce,reda in totalitatea efectului lor unic si primar,in niciun caz imaginarea lor aducand vreo tangenta cu faptul concret.Oricat de vasta ti-ar fi gandirea si deschisa mintea,nu vei reusi sa reconstitui concretul unui eveniment,insignifiant sau grandios in acelasi mod in care el a marcat fiinta initiala."Simteam ca-mi fuge pamantul de sub picioare","m-a facut sa rad pana la lacrimi","credeam c-am sa mor","era genial","ma inrosisem toata","imi venea sa-l bat"&so on-si eu am trecut prin toate structurile acestea materializate,dar la fel ca tine?Sunt eu in masura sa vorbesc in absenta unei transpuneri(imposibile) in carnea ta,in mintea ta,in sufletul tau?Pot eu a recomanda sau blama,lauda ori huli,recunoaste sau renega?Nu stiu.Singurele rezolutii sunt ghicitul,intuitia,"datul cu parerea".O analiza din exterior,considerata,in general,benefica, are si dezavantajul ei-nu a fost partasa avalansei acelea a simturilor si a trairilor implicate. Viziunea are din start un handicap.Nu constest beneficul,insa ma indoiesc de el.In definitiv,greselile ne invata unde sa gasim solutiile,doar arsura intiparita pe pielea noastra inpiedicandu-ne(in ideal) a mai repeta necugetarile.Oscar Wilde avea o vorba(:)) ):"Experienta este numele pe care fiecare il da greselilor sale".Don't you agree? I do.
Am gasit brosa!Se decisese a zbura prin cufere zgariate, cu iz de lemn batran,mititica.S-a razbunat pentru brutalitatea aratata atunci cand am despartit-o de rochia aceea cu model de camp in inima primaverii,caci acul-argint in prelungire de mandrie- a strapuns lacom carnea,eliberand picatura avida de aer a unui pui de lichid dens,rosu,cald.Sare si rugina,sare si rugina...Fluturele din cafea inghetata?Iubite,l-am daruit cerului!Numai albastrul acela divin l-ar putea pretui mai mult decat mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu