Cortina,fum,tigara

Sunt momente cand vrei sa renunti la tot si la toate.Sa-ti iei tenesii,gandurile si umbra,batatorind primul drum rasarit in cale.Sa nu mai ai amintiri,conexiuni,cosmaruri,aspiratii,scop-doar mecanismul de a inainta spre nicaieri.Sa-ti fii mama,tata,frate,sora,prieten,dusman,iubit,calauzitor si ispita.Sa crezi in nimic si toate,sa speri in vid si sa te hranesti cu iluzii desarte.Sa nu ai griji sau bucurii,tristeti sau liniste,lacrimi sau zambete.Sa te afunzi pana la refuz in echilibrul acela dens,dar fad,in care nu conteaza daca ai ochii deschisi sau nu-la fel de intuneric e mereu.Sa te desprinzi de real si magic,traind si mustind in holul ce le delimiteaza pe cele doua,granita ambigua.Dar poti sa faci asta vreodata?Nu...E greu,e totul atat de greu,incat nici sa renunti nu mai poti...Dar e mai bine asa.Viata e carioca ce,desi mai se poticneste sau slabeste din intensitate,deseneaza cele mei pure,veridice,divine sentimente si trairi omenesti,in linii de copil inocent.Carioca asta nu piere.Carioca asta nu conteneste.Carioca asta nu osandeste.Carioca asta umple caietele goale ale lumii asa cum,se pare,nu o stim niciodata...
Tentativa de reproducere a esentei unei replici(mi-e rusine ca nu am fost mai atenta,dar eram prea buimacita de intensitatea aceea aproape tangibila a atmosferei sa mai pot percepe ceva coerent):desi frumusetea exterioara vestejeste,comorile interioare,precum bunatatea,intelegerea,inteligenta,compasiunea,si altele,raman vesnic inchistate in forma respectiva in fiinta umana posesoare.Desi,pe moment,am fost tentata sa aprob acest rationament(nu ma intelegeti gresit,contextului i se potrivea excelent),mai tarziu am simtit ca o electrizare in corp,ca si cum s-ar mai fi aprins un bec in acea incapere,dar doar ca acesta era in constiinta mea imateriala.Si apoi mi-am spus:no way in hell!Suntem nu intr-o perpetua transformare,ci descoperire a sinelui,iar descoperirea va duce,inevitabil,spre constientizarea capacitatii noastre de adaptare,nu neaparat benefica.Nu detinem reteta balansului optim al bunatatii,intelegerii,inteligentei,compasiunii,si altora.Fluctuatiile sunt cat se poate de firesti,precum sunt si disparitiile sau diminuarile lor.Stagnarea nu e o optine.In final,suntem siguri de ceva pe deplin,in ideea concretului sinelui si predictibilitatii lui?Nu prea.Faldurile rochiei sangerii ale fenomenului numit "existenta" se rasucesc frenetic,se frang in linii dureroase,zambesc dinamic,se rup scartaitor,dezgolesc crusta lor lucioasa in mii de fibre fragile.Concrete nu sunt nici sufletul,nici trupul,nici ratiunea.Concret e numai concretul.
Inca am narile cotropite de fiinta lui vulagara.Plamanii tanguiesc,se zbat,racnesc in neputinta orgoliul puritan.Ochii s-au imbibat in cortina unduitoare,neregulata,calma,diavoleasca.Pielea,pielea si acum tresare in amintirea panzei aerate ce musca nesatula din fiecare por,ramanand mult timp a descompune celule neintinate decat de gand.Urechile pastreaza trosniturile abia perceptibile ale vapaiei incandescente.Gustul de amar sadic tanjeste,surescitand simtul.Scarba,greata,repulsia se evaporasera atunci,pentru clipele acelea,pentru semnificatia aceea.Unde erai tu cand el ma poseda?Desigur...Numarai boabe de cafea imaginare in latenta ta oripilant de atragatoare.Of...
P.S.Fiind intr-o stare "furacioasa",mi-am permis sa mai public o poza ce nu-mi apartine.So,thanks cuscra!\m/