Mi-e dor sa ma plimb.Fara sens,fara noima,imbracata in raze si cu aerul tare in plamani.Sa nu mai stiu nici macar de mine.Sa contemplu viul in nuante de smarald plapand,cu priviri de bubureze pe brate si papadie dulce in par.Sa-mi fie cerul harta de mare transferata in planuri calme si ilogice,pamantul calauza roditoare si copacii prietenii de care n-am parte.Sa le mangai scoarta cornoasa,atat de umila in fata cruzimii,pe cand o vrabie fragila ar taia prea repede linia orizontului si asa spalacita.Ar putea insemna acela ultimul ei zbor.Poate nu.Sa ma boteze nu o ploaie molcoma de vara.Oh,nu!Sa vina insasi furia furtunii celei mai salbatice,intretinuta de vinul cel mai desfranat al lui Bacchus,sa desfaca de pe pielea mea arsa tot raul,prin rau si spre bine.Sa nu mai simt parazitul acela colcaind frenetic in inima,nutrit de fantasme si iluzii.Imi lipseste sa pot conversa in tihna cu mine insami.Imi...lipsesc.
Muzica.Nectarul vibrant din care-mi fabric eu firul consistent al cotidianului.E o entitate care s-a infiltrat deja in sistem,subminandu-mi orice tentativa de eliberare.E in zadar.Am ajuns sa visez cantece devorate fie ziua,fie noaptea.Mi se tatueaza toate notele acelea psihedelice in rauri de cerneala neagra pe talie,pe glezne,pe buze.Mai ales pe buze.Nu de putine ori m-am trezit mergand pe strada si realizand ca vorbele se nasc automat,fara niciun efort al zamislirii.Si pentru asta primeam ochi arzatori si invinuitori de la fiinte mediocre.Imi pare rau.Pentru ei,nu pentru mine.Muzica e deja ceva toxic,o licoare tulbure in care plutesc toate starile mele volatile.Ea este sita prin care trec imaterialul,il incarnez,fie in zambete carnoase,fie in apa sarata si lina,ca mai apoi sa-l adorm in pulbere fara forma.E drogul meu cel mai de pret.El ma intelege,pana si atunci cand nici eu nu-mi dau rezolvari.Nu ma judeca.Nu ma blameaza.Nu ma osandeste.Ma inalta.Ma seduce.Ma lumineaza.Te rog,Te rog,nu ma rupe de lantul dependentei lui.Ai mila de un muritor...
Nimic.Nu mi-a ramas nimic.Te rapandesti in eter asa cum ai aparut.Nu conteaza miscarile mele.Corect!Totul e pe dos.Parca a fost vreodata ceva logic.Regina pidosnica sa se disipeze in agonie-cat de convenabil!Pana si clopotul cafeniu din cana ciobita s-a spurcat.Sper ca pe partea cealalta lumina nu e inghitita de intuneric.Spre binele tau...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu