duminică, 7 februarie 2010

In my head...
























Nu e doar o impresie,asta pot sa afirm cu siguranta propriei ratiuni.Desi garantia nu este in totalitate viabila,continui a-mi sustine conceptul inca nedezvaluit.Ideea e ca...
...in capul meu e o intreaga societate!O lume extraterestra care uneori imi da impresia ca nu are nici cea mai mica legatura cu ceea ce am eu iluzia ca reprezint,concep,sper.Si,pentru ca adesea nu ne intelegem de niciun fel,m-am decis sa dezvalui conspiratia descriind-o.Here goes nothing!

Locatia mirobolantei lumi intitulate sugestiv ADRIANA este chiar in dovleacul ce-l port cu nonsalanta pe umeri zilnic,ba chiar si in somn(chiar daca acesta este sprijinit pe diverse obiecte,locuitorii nu sunt afectati datorita unei inalte tehnologii inventate de ei insisi si brevetatate sub titulatura:"Tineti-va,ma,ca iar s-a facut noapte!").
Locuitorii sunt creaturi minuscule,bicolore(verde+albastru in diferite ipostaze,nuante),hiperactive,duse cu pluta,avide de dragoste si zahar,avand ca semn distinctiv doar trei degete:unul pentru dat indicatii,unul pentru decor(da bine atunci cand isi beau cafeaua!) si unul central pentru..."salutat".
Organizarea se rezuma intr-un singur cuvant:HAOS!
Peisajele naturale variaza de la dealuri acoperite de zapaceala prolifica,la munti cu iz de "sunt in lumea mea,n-ai cum sa ajungi la mine,deci nici nu te mai stradui sa ma aduci inapoi la a ta",pana la campii intinse de vid intelectual absolut.Preferate mele sunt,insa,gropile abisale ale semi-depresiei si tampeniei sentimentale absolute,unde locuitorii imbuibati cu vise si cafeina isi petrec majoritatea timpului.Ocazional,o tornada de binecuvantata tulburare nefondata distruge in principal cam orice urma de echilibru,insa starea obisnuita de fapt nu este nicidecum perturbata de un astfel de "incident minor".

Sunt multe de spus.Chiar daca am abuzat de autoironie si m-am sprijinit mult de peretele comicului(acum,cat mi-a iesit figura,nu stiu!),nu inseamna ca undeva,printre randuri,nu se zvarcoleste un adevar pentru mine dureros:ma recunosc din ce in ce mai des o epava emotionala.Masca e bine dichisita,poate mult prea bine...
"Was it because I lied when I was seventeen?".Neah...

4 comentarii:

Cătălina B spunea...

Frumos la tine-acolo...frumos al naibii...gandește-te cum ar fi dacă ar fi gri sau, mai rău, roz-ciclamen!
Cât de minunată ești, ți-am mai spus?

Edu spunea...

O "epava sentimentala" cred ca esti mai dura decat e cazul. Eu cred ca lumea ta e un univers fuomos, colorat, vesel, ca lumea hobitilor despre care citesc acum.
Daca ajuta cu ceva, la seventeen astia ai tai, cred ca e o chestiune de timp, de sansa si de masura, pana cand cineva suficient de inteligent si inspirat va inchide ochi si va plonja in universul tau, pierzandu-se de buna voi si fericiit, pentru totdeuna; evident cu permisiunea acelor creaturi agreabila bicolore cu trei degete!

Ada spunea...

sora mea de nume, imi place cum iti pictezi lumea localizata in tartacuta:)nu degeaba iti zic eu pumpkin:*
si daca am putea sa ne lipsim de emotiile care ne aduc la starea de epava, crezi ca am face-o? nu... pentru ca e parte din noi:)
>:d<

Adriana spunea...

Catalina: roz-ciclamen =))
buna rau "di tat" asta :P
mi-ai mai spus :"> :*

Edu: mi-a placut enorm ce ai scris,chiar m-ai facut sa zambesc si sa ma gandesc ca poate trebuie sa-mi reevaluez putin criteriile de judecare proprie :) :D

Purple Sheep: asa e,surioara,asa e :"> :*
punctat perfect ;) [eu,una,nici daca as putea nu m-as debarasa de ele,pentru ca altfel as ramane intr-o latenta morbida din punctul meu de vedere :| ]
>:D<